critica unor cronici esuate


tot citesc de cateva zile cronicile, relatarile si insemnarile (virtuale), lansate in … eternitate … de cei ce au vazut debutul in lung metraj al lui Constantin Popescu jr.: „Portretul luptatorului la tinerete”. Unele publicate chiar pe portaluri ce si-au castigat oares’ce renume, incredere, intre noi, astia cu pretentii de si ca am mai citit si vazut la viata noastra cate ceva.
*
si sunt of course, oares’cum …. nu gasesc un cuvant bun, hm, dezamagita?
*
tot ceea s-a scris legat de acest film e mai degraba relatarea frustrarilor unora care, probabil datorita titlului au crezut ca vor vedea un film cu si despre mardeala si cand colo, ce sa vezi, au stat 2 ore si 40 de minute in sala ca sa se aleaga doar cu o umbra de sniper pe stil american si niste unghii scoase acolo. Deci, praf, da?
*
Nu tu colo Rambo, Rocky, Superman. Nu efecte speciale, nici sange, nici killereala. Nu-i Mortal Kombat. Eroii n-au aureola deloc. Nu-i alearga Tom Hanks intre doua manastiri ca-n „Ingeri si Demoni”. Ba, multa vreme esti confuz ce si cum si care a murit si care mai traieste. Ca regizoru i-a tratat pe toti drept erou colectiv. Iete pozna! Si noi care de abia mai deslusim un film in 3 personaje. Nu se ridica niciunu’ dintre ei in culori desaturat-ametitoare, pe un fundal apocaliptic, sa zica triumfal si epopeic: This iiiis Spaaaarta! Pppardonnn, Romania! – si sa-l calce pe grumaz pe tortionaru’ bolsevic.
*
Because this is not Sparta.
*
Nu stiu daca a remarcat cineva. Ca nu e Sparta. Cum n-a remarcat nimeni nici ca titlul seamana mult cu „A Portret of an Artist as an Young Man” a lu’ nenea Joyce, nici ca la inceput exista un citat interesant din Rilke. Trag concluzia ca anumiti comentatori au fost chiar dezumflati vazand ca viata partizanilor s-a consumat aproape in proportie de 80 % in marsuri intre doua sate in cautare de hrana. Ca inamicii lor erau foamea, frigul, frica, frustrarea, INDOIALA, indoiala aia nasoala de tot si de toate si cel mai tare de toti. Tradarea i-a insotit amarnic si cateodata loialitatea pana la moarte. Nimic spectaculos. Si la sfarsit nu i-au asteptat zeci de blonde siliconate, galerii, pancarte, reporterite cu ochii cat cepele si botox in buze, EBA-nlacrimata si aplauze. Nici macar aprecierea si recunostinta noastra.
*
Mie mi-a placut filmul foarte mult. I-as putea reprosa doar lungimea nepotrivita, si asta in sensul in care spectatorul nu apuca sa stranga suficienta tensiune dramatica ca sa se rupa in el ceva. Mi-a venit sa plang de vreo doua ori, de doua ori mi-am acoperit ochii neputand sa vad pana la capat scenele de tortura bruta dar mereu filmul m-a luat cu altceva si emotiile mele s-au mai linistit. Asa ca, de-as fi un producator feroce i-as cere regizorului sa-l scurteze, alegandu-ma cu ura lui pe viata bineinteles, dar si cu reactia mai inchegata a publicului – cel care mai intelege ceva din filme.
*
Va recomand sa-l vedeti, desigur daca nu sunteti fani „arde-o si fugi” – ma rog, filme ce-ar putea avea titluri de genul asta …………….
*

Portretul luptatorului la tinerete

Scenariul si regia: Constantin Popescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s