barbatii (si femeile) de pe net


De ce mai scriem pe net? Pentru ca … nu vi se pare ca barbatii si femeile cu care interactionam in plan virtual (da, cred ca putem vorbi de un grup nou social, cu caracteristici si trasaturi tot mai clare: „oamenii de pe net”) sunt majoritar de o calitate ………. infiorator de scazuta? (M-am hotarat sa scriu asta ca raspuns la ultimul comentariu ce mi s-a lasat pe blog). Am inceput prin a lua in serios comentariile de pe internet – acum cativa ani, desigur -, am cercetat la un moment dat si mediul „socializarii online”, si am facut asta cu cele mai optimiste ganduri. Wow, ce de nebuni am intalnit pe acolo! Cata deraiere, cati oameni nedusi la psiholog, la spital, vaaaai! unii potential periculosi. Ce obsesii, cate manii, cate frustrari vechi, nerezolvate, somatizate. Oameni plini de boli si-n cap si-n trup … o colectie fantastic de variata de nevrotici si nevroze. Cate specii pe care nu le-as fi intalnit niciodata in viata mea reala (sau nu le-as fi vazut atat de aproape), doar pentru ca eu ma invart in alte cercuri care brusc, prin comparatie inevitabila au devenit nespus de inalte si superioare. Singurul beneficiu, dar la mine e un caz particular, e ca am sa ma folosesc de aceste tipologii in proza pe care o scriu, exact, am de gand sa public!

Am inceput sa citesc observatiile si afirmatiile facute si pe baza altor articole si toate astea, adunate, insumate si sublimate daca vreti, m-au dus la una si aceeasi concluzie, singura posibila: desi Internetul si implicit toate produsele si serviciile legate de el sunt culmile tehnologiilor ultimelor decenii, desi sunt produse de top, desi trebuie sa fi terminat macar clasele primare pentru a putea tasta doua-trei litere (de exemplu: asl pls, brb, lol, omg, cf, vb, vr … si tot asa … brrr, exemplele astea mai mult dovedesc ce vreau sa spun decat infirma!) internetul zic, reuseste sa adune in mod greu explicabil, majoritar tipuri umane submediocre. E adevarat, vorba cuiva, ca dintre o mie de oameni intalniti iti plac maxim unul – doi, ca statistic nu e posibil ca toti sa fie la nivelul tau, oricare ar fi acela, ca mediul virtual invita, gresesc, lasa loc, fara posibilitatea unei pedepse, la manifestari tip: exhibare, exorcizare (a demonilor proprii, of course), obraznicie, impertinenta, ura, prostie, incultura ….

*

Dar tocmai asta mi s-a parut in prima faza ciudat. Cum atatia oameni care fac parte dintr-o subcultura atat de traumatizanta pana la urma, si pentru ei si pentru noi, au acces la internet si mai ales reusesc sa ajunga sa te gaseasca in marea asta fara fund care incepe cu www sau http, sa-ti trimita mesaje tie, care nu faci politica, nu esti persoana publica, nu detii site-uri comerciale?

*

Am gasit doua raspunsuri.

1. In Romania, desi deficitara la absolut toate capitolele privitoare la educatie sociala, ridicarea standardului de viata, inaltare spirituala, rafinament estetic, definirea unor valori morale … s-au impartit prin „n” programe, cai si metode … calculatoare mai tuturor. In special celor „defavorizati”. Orice Bica, Lica, Marinica a primit cumva de la stat, de la scoala, de la vreun ONG serios si milos … un PC. Menit desigur sa-l educe. Si iac-asa, tot neamu ce sta acu’ acasa pe banu’ statului si inclusiv al platitorului de taxe, hranit din nu stiu ce stipendiu social, a avut timp cu nemiluita sa se deprinda cu caile absconse ale acestei unelte buclucase.

*

2. … si ce-a descoperit Lica? Ca aici, ne-admonestat de nimeni, poate injura, scuipa (virtual), ponegri, defaima, critica, improsca cu orice tip de dejectie pe oricine. Si o face entuziast, plin de energie si vigoare, de satisfactie suspecta, plin de nerv si plin de draci. IN SFARSIT nu mai e mediocrul ce sa zbatea sub umbra unuia mai educat si mai rafinat decat el. Mai bogat poate, sau doar mai frumos. Aici, cu putina tenacitate ii poate aranja el pe toti. Pe oricine. Este egalul tuturor, de la duo-ul la moda B&B, (si din cauza asta ce-a mai ramas din ideea de presedentie, guvern, democratie? Nimic.), pana la stalpii si sustinatorii culturii si educatiei consacrati prin chiar activitatea lor. Lica a aterizat virtual in cea mai adeva’ democratie inventata pe pamant. Asta e chiar democratia LUI.

*

Toti oamenii educati si inteligenti pornesc in aceasta lume cu un dezavantaj: doar n-ai sa te cobori, doar n-ai sa raspunzi, doar n-ai sa iei in seama, doar n-ai sa-i bagi in seama … Dar poti la nesfarsit? E ca-n masina, in Bucuresti: esti inchis in propria capsula, teoretic aparat si de neatins, cu muzica preferata urland eventual la maxim ca sa nu mai auzi claxoanele nebunilor din jur, concentrat doar pe deslusirea sensurilor si benzilor ilizibile, incalcite si abslout cretin trasate, atent sa nu care cumva sa nu te dai la timp din calea vreunui posedat ce schimba scurt si irevocabil directia de mers, si totusi, macar o data pe an, vezi cum o flegma uriasa aterizeaza si se prelinge edificator pe geamul din stanga ta.

*

Eu cred ca toti nebunii de pe net si-au luat masina si circula liberi prin Bucuresti.

Anunțuri

4 gânduri despre „barbatii (si femeile) de pe net

  1. Laura ,citind articolul tau,vad ca esti scarbita,am comentat si pe facebook legat de asta,dar parerea mea,e ca intradevar sint si acei obsedati sexual,mai ales la barbati(si aici as zice,aceia inca pur si simplu nu au trecut de faza asta,e o nevoie nesatisfacuta),si acei bolnavi sau cu diferite afectiuni,care incearca pana la urma si ei sa se integreze ,problema e cei care sint sanatosi,si au o atitudine superficiala,toate mitzele si fitzele si toti gen staruri de Tv,muzica de 2 lei,care eu doar pe facebook maximum de contacte,si pentru care intradevar nu percep rolul vietii sau esenta ei.
    Toti „ne luminam” abia cand dam de ceva mai greu in viata,pana atunci parca diavolul isi face bine treaba si orbeste lumea,dar e de datoria noastra a fiecaruia care totusi vede ceva peste acesti nori de superficialitate sa trezim si pe ceilalti.
    Nimic nu se poate obtine fara sacrificii doar stand si plangand,asa cum nici situatia noastra economica nu se va inbunatati daca nu muncim in primul rand de multe ori poate va trebui si pe bani putini,ca sa ajungi sus.noi am pierdut cultul muncii,cel putin aici,am pierdut si sensul adevarat al democratiei,si multe alte valori crestine si umane.
    Dar as vrea sa pastram flacara optimismului aprinsa si sa dam mai departe tuturor din aceasta lumina.

    • nu sunt scarbita. Sau nu mai sunt. Nici foarte mirata. Accept ca asta e realitatea. Intrebarea mea era una singura – cea din articol – de ce mai scriem pe net?

  2. Excelent articol. Sunt cam obosită să-l comentez, dar nu atât de obosită să nu mă entuziasmez că ai spus multe din lucrurile care şi pe mine mă uluiesc în legătură cu fenomenul în cauză.

    O să revin în paginile blogului tău. E remarcabil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s