batranele


ieri incercam o rochie mag-ni-fi-ca – il will be a hit, you will not see it but it will be a hit!!! – pe care mi-o fac doua prietene pricepute in asa ceva, si tocmai ma fatzaiam extaziata in fata oglinzii cand o aud pe una spunand:

– io am tras concluzia ca imi plac hainele astea de femeia batrana, dealtmiteri asa sunt si eu, batrana si consider ca mi se potrivesc perfect!

a zis-o pe un ton atat de serios si clar incat am reusit sa ma opresc o clipa din exercitiul autoadmirarii depline  si sa ma uit cu atentie la ea. Nu, nu blufa si nici nu cersea complimente. Atunci ce vroia sa spuna femeia asta pe chipul careia nu se vedea niciun rid, n-avea pielea lasata, burta sau muschi flescaiti; in fond o femeie bine care inca nici n-a inceput sa imbatraneasca?

– hai mai, ce ai?

– vorbesc serios. M-am urmarit – intotdeauna mi-au placut lucrurile astea vechi, croiala de alta data, aia de baba, niciodata nu mi-a stat bine in moda asta noua pe care o gasesti in toate magazinele! In bluzele astea lalai, pantalonii cu cracii lasati, sandalele cu talpa odioasa! Sunt batrana, nu-mi place noul si vreau sa fiu batrana. Imi place sa fiu batrana! De abia astept sa imbatranesc sa ma potrivesc si mai bine in lumea asta care ma fascineaza! Vreau sa fiu o baba!

*

Aha!

*

Nu i-am spus pe loc ca daaa, am inteles ce vrea sa spuna si ca si eu sunt la fel! Nu cerea adeziuni, nici solidaritate si ar fi fost pacat sa-i umbresc constientizarea si concretizarea asta atat de frumoasa a unui gand ce-l avea de mult. Dar eu pot spune aici: si eu sunt o astfel de batrana! nici mie nu-mi plac lucrurile noi! Si eu m-am „vazut” toata viata imbracata in haine vechi, de epoca sau oricum facute inainte de 1960. Imi place pictura facuta inainte de 1910 si inainte de modernisti ( care mi se par niste agitati lipsiti de talent in care s-au investit bani si acum nu mai stim cum sa-i dam jos de pe pereti; sa dai pe o mazgalitura de Jackson Pollock un milion de dolari??? trebuie sa fi complet scrantit) si mie imi plac mai mult alte secole decat cel trecut, in care m-am nascut, si am niste mari asteptari de la asta; imi caut haine si posete vintage pe la targurile de profil; imi cumpar filme vechi si muzica veche; ma duc la operaaaa, mai ales la transmisiunile in direct de la MetOpera si ascult Bethoven in masina in ciuda manelistilor care se intreaba ce li s-a intamplat? ce s-a intamplat cu guta??? aoleo!!! si cate si mai cate … nu-mi plac barbatii de azi, mai ales cei romani, (de fapt doar la ei ma gandesc cand spun asta; momentan ii absolv pe cei din alte popare caci pe acolo am cunoscut exemplare care m-au impresionat), ador manierele elegante, sensibilitatea si educatia care te impiedica sa fii gretos de  marlan si de ghertoi – adica fix ce nu gasesc pe aici. Imi plac oamenii informati si cultivati si nu dau doi bani pe genul modern de distractie … Intotdeauna am fost o neadaptata si atat m-am obisnuit cu asta incat mi se pare cel mai grozav lucru intr-o societate ieftina, isterica, frustrata si in declin. Nimic nu ma plictiseste mai mult decat modul contemporan de a socializa; nimic nu mi se pare mai neinteresant decat lipsa de fasooane a domnilor vezi doamne destupati la minte si la inima care te invita direct la actiune … de lipsa de adancime si profunzime a caracterelor si stupizenia generala a conversatiilor. Si eu sunt batrana – daca nu gasim alt cuvant pentru starea asta. Sunt batrana in felul asta, si imi place sa fiu batrana, vorba lui T. .

*

Intr-un fel as vrea ca mare parte din secolul XX sa nu fi existat. I mean, daa, sa pastram descoperirile stiintifice, medicina, fizica, chimia, poate calculatoarele, nu stiu internetul, ma mai gandesc … poate, cu maxima indulgenta telefonul mobil … in rest sa aruncam totul: mancarea de azi, tzoalele, manierele, modul de a gandi, razboiale, holocaustul, E-urile, plasticul, titeiul din golf, cel scurs in ocean, hormonii … tot, tot, tot

*

sa ne spunem mai bine fetele Vintage, T., nu vrei?

Anunțuri

Un gând despre „batranele

  1. Foarte frumos articolul, ma bucur sa vad oameni care se regasesc in ceva: un film bun, o insiruire de note muzicale sau in paginile unei carti. Notiunile de „vechi” sau „nou” imi par relative si total neproductive cand vorbim despre preferinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s