an intoxication of love


de multe ori, când mă analizez în linişte, la rece şi cât pot eu de obiectiv, am mari îndoieli că am iubit vreodată. Oh, am spus te iubesc, de multe ori, uneori am şi crezut pe moment ce spun, alteori doar mi-a plăcut să mă aud spunând asta: Te Iubesc. Mi-a plăcut să joc în scena asta din viaţa mea – ca într-un film –  în care spuneam unui bărbat: te iubesc. Te Iubesc. Te iu-besc! Te iubesc mult-mult de tot. E frumos nu-i aşa? Să-i spui unei fiinţe:  te iu-besc. Mie mi se pare unul dintre cele mai importante lucruri din lume. Dar tot nu cred c-am iubit cu adevărat. Mai degrabă … mi-am dorit din tot sufletul meu să iubesc! Un reper ar fi că niciuna din efuziunile mele sentimentale n-a ţinut; altul că niciun nume din trecut nu-mi provoacă fiori pe şira spinării; chiar şi cei după care vezi Doamne am plâns … nu-mi mai inspiră nimic (ba chiar privesc „momentul” respectiv cu răceală: oare chiar a făcut parte din viaţa mea? Am făcut+zis+simţit eu aşa?) , nu ţin să-i revăd, absolut deloc!, şi chiar mă întreb câteodată cât am plâns – când am plâns – din egoism şi cât din pură inimă rănită. Plus că toate marile relaţii ca şi Marile Speranţe au început în nişte conjuncturi atât de clare şi determinante că nici n-ar fi existat fără. Era un gol acolo, era o predispoziţie, era un loc anume şi un anume anturaj. Altfel, bag mâna în foc că nu s-ar fi întâmplat nimic, absolut nimic şi că aş fi uitat până şi cea mai mică fărâmă de detaliu din fiinţa lor.  În plus niciuna n-a fost dragoste la prima vedere …..  asta chiar n-am simţit-o vreodată.
*
Am fost îndrăgostită? Oh da! Şi încă cum! Du-du-dum, da-da-dam, într-o vreme nu puteam trăi fără nişte crampe la stomac care aproape că mă afectau fizic. Lasă că nu era nimeni să mi le provoace, găseam eu un substitut pe care mai apoi îl acuzam că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor mele. Găseam o faţă, un gest, un rid, o sprânceană, ceva de care să mă leg.  Şi asta era tot. Îmi făuream o poveste, care desigur se desfăşura un pic dramatic, pentru că sărmanul nu ştia ce rol îi fusese atribuit,

My Love

My Love (Photo credit: Jennuine Captures)

şi aşa mă auto intoxicam.
*
Căci asta am trăit de cele mai multe ori: an intoxication of love, la fel de sufocantă şi toxică ca o otravă. Mă otrăveam, mă intoxicam cu sentimente închipuite, mă intoxicam până le asimilam complet, şi cu fiori închipuiţi dar dragi mie şi cu păreri de rău alternate cu mici satisfacţii înviorătoare. Sentimentele astea erau cele pe care credeam eu că trebuie să le simt, cele citite prin cărţi sau văzute prin filme, ori auzite de pe la alţii pe care i-am admirat un pic într-un moment sau altul al vieţii; şi atâtea sentimente de împrumut am adunat căci nici nu mai ştiu care au fost ale mele. Intoxicarea asta o porneam întotdeauna de la un portret robot stabilit de mine în care încercam să îndes exemplarul ales …
*
Şi atunci nu pot să nu mă întreb: cum o fi dragostea adevărata? Cum arată, cum se simte, cum miroase … căci sufletul mi-e încă virgin şi chiar de l-am chinuit şi terfelit cu închipuirile mele, mai îndrăzneşte să spere că va afla vreodată … cum e când e adevărat.

*

Si cine ştie c-a iubit adevărat şi pur şi pentru totdeauna să-mi spună şi mie cum e

………………….

Anunțuri

15 gânduri despre „an intoxication of love

  1. Oh, frumos scris! Am aceeasi problema. Doar ca, la un moment dat, achiesez la dilema scrisa atat de matur de tine… o senzatie. La vremea aia am iubit, acum nu mai iubim cum sau ce am iubit la vremea aia. E ca si cum ai dori sa tragi o concluzie intocmai vis-a-vis de o fapta/intamplare intr-un secol trecut. Vei intelege faptele, dar nu vei trai cu inimile celor de atunci. Acum, tu, esti alta persoana. Dar, daca ar fi sa ma uit in mine, as spune si eu: NU AM IUBIT NICIODATA! Atunci credeam insa ca am iubit si ca iubesc, du-du-dum (quote u).

  2. facem un schimb de linkuri, in ideea de a ne comenta?
    la mine e mai dificil, comentam mult sport. insa m-ar interesa uneori parerile tale on-topic/chat, pentru ca eu scriu si articole de alta natura.

  3. laura: irelevant! bet? nu cred ca avem, dar ce inseamna asta, ca suntem…cum? oare era ironica intrebarea ta? hm…
    fotbalul e doar un liant, nu el reprezinta esenta. e mult de povestit, blogul ala are sange vechi. te las pe tine sa apreciezi… cred totusi ca ai ceva-ceva dreptate.

    • ideea era ca am facut o noua categorie, noua cafenea, care va contine postari de un alt tip si care va sta on-topic. si-mi place mult cum scrii…
      mi-am permis sa comunic cu oameni de la care as avea eventual ce invata…
      do u mind?
      de unde esti, din arges? 🙂

  4. I don’t mind. Vrei să postezi articolele mele acolo? Cum vrei să faci? Eu n-am decât categoriile mele standard şi chiar vreau să le mai restrâng. Nu, nu sunt din Argeş. Ce te face să crezi asta?

    • am zis si eu asa… despre arges 🙂

      pai ar fi o idee sa postez articolele tale acolo. adica si aici, si acolo. si fac trimitere de acolo… aici! putem tot atat de bine sa le scrii acolo si sa facem putina publicitate site-ului tau.

  5. Laura Ilica… 🙂

    dragostea e panica… daca te-ai panicat, ai iubit:)

    apoi, dragostea e tot ce NU poti descrie : pe un blog, intr-o poezie, intr-un roman, intr-un cantec… tot ce s-a transormat in arta e de fapt cenusa; ai iubit, sigur ai iubit… te alinti acum

    PS : a iubi pur e un non sens in termeni : dragostea e impura, e jegoasa, e nespalata, e jumatate de masura, e exces, e overdoza… nu cred ca n-ai trecut prin asta
    k

  6. „cine ştie c-a iubit adevărat şi pur şi pentru totdeauna”
    De ce pentru totdeauna? Daca a durat un an- doi inseamna ca n-a fost iubire?

    „caci sufletul mi-e încă virgin şi chiar de l-am chinuit şi terfelit cu închipuirile mele mai îndrăzneşte sa spere ca va afla vreodată … cum e când e adevărat” – cand va fi „adevarat” , nu va putea fi oricum altfel (adica: mai mult) decat in inchipuirile tale, caci tu cu mintea ta creezi aceste sentimente, aceasta lume, iar altele nu cunosti. Daca reusesti sa imaginezi acea dragoste, atunci esti foarte castigata, inseamna ca stii deja cum se simte. Pe de alta parte, detaliile realitatii nu vor fi niciodata din sfera „ideala” ; la speranta asta mi se pare ca se poate renunta din timp, linistit si cu convingerea ca e inutila. (Doar ca doare).

  7. Pai..ca majoritatea femeilor, inapte pt. intelegeri profunde, pt. suferinte metafizice, s a m d., ar trebui sa te resemnezi cu starea ta/voastra de-a fi. Din fericire, exista si femei care merita iubite si rasplatite, e drept f f f putine ca procentaj, si care au inteles si simtit si ce-i cu viata, ce-i cu menirea unui mascul util , sau mai multor, in vietile lor…. Nu ma misca cu nimic astfel de scrieri sau / si miorlaieli banale, si pina n-o sa intelegeti ca recurgerea la liste absurde de pretentii si ineptii, la simbolistici si sclipiciuri, curcubee si ‘animalute’ dragalashe inaripate, etc…etc….n-o sa atrageti niiici un mascul sanatos si cerebral, care miroase viata prin nari de ogar cu experienta.
    Exista un soi de misoginism justificat, pe care manelismul si denaturarea in masa a muuultor femei, l-a produs in unii barbati (poate putinii ramasi) dar care nu ucide universul feminin, atit de necesar, de frumos si de dorit. Tot ce este dezechilibru mental si fizic, produce anomalii in masa, evident si in individ. O spune un oarecare mascul, un nimeni in proza -eu, care am sau m-am dialogat, iubit, intimplat si destrabalat cu ‘jde*** de femei. Rar, rar de tot am intilnit FEMEIA aceea, un dat al firii, un dat al vietii. Lucrurile nu par sa mai revina la ceea ce probabil cindva a fost; ba dimpotriva: femeile, barbatii sunt deja niste obiecte artificiale, imbecilizati, manelizati, vinduti, curviti si rascontrafacuti. Kkt, nimic nu pare sa mai serveasca la nimic…dar ne laudam si falim cu nunti ratate din start oricum, cu discoteci, party-uri, romane scrise, muzici..etc…totul e un Hipermarket uman abject, tocit, curvit, platibil prin orice fel de moneda. Mi-e lene sa scriu, desi abia ca am facut o biata introducere. Renunt, punct.

    • :)))))

      oare ce mi-a placut mai mult? … cred, totusi, ca partea cu „mascul util” e favorita mea :))); da, da, iubirea ca rasplata pentru abisurile metafizice pe care trebuie, dar trebuie sa le simti o data aflata in fata unui mascul util :)))))))))))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s