vindem indulgente


îmi aduc aminte perfect cat de indignata am fost când am citit prima oara despre obiceiul dintr-o anumita vreme a bisericii catolice de-a vinde indulgente pe treptele propriilor lacase de cult. Adică, de erai vinovat de vreun păcat, şi aveai ceva bani în buzunar puteai merge pana la catedrala cea mai apropiata unde, contra câţiva dinari, te spălai pe vecie mai de păcatul ce te apăsa  mai abitir  decât cu canoane stropite cu apa sfinţită. Ecuaţia era simpla: cu cat erai mai bogat cu atât puteai fi „curat” spiritual, moral, social.

*

ce vi se pare asa amuzant?  Vi se pare ca trăim în alta societate? Ca am evoluat întrucâtva? Cand ma întreb mereu şi mereu cum am reuşit noi romanii sa ne confecţionăm traiul asta infestat de sugători şi lichele, de E-uri şi carbohidraţi rai stropiţi cu Cola, în zgomot aiuritor de claxoane enervate de un ambuteiaj, ajung la acelaşi răspuns. Indulgenta şi intransigenta. Indulgenta pentru păcatele noastre pe care ne-o cumpărăm perpetuu de pe treptele propriului altar şi intransigenta fata de alţii. Alţii, întotdeauna alţii ne-au făcut-o, ne-au tras-o, ne-au împins în viata asta fără cap şi coada. Noi n-am făcut niciodată nimic. Suntem suspect de curaţi. Nu credeţi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s