Libertate?


Cum o fi libertatea aia ca nu mai înţeleg nimic? N-am prins suficient regimul comunist ca sa conştientizez măcar cat suntem de încorsetaţi. Cele mai mari depresii de atunci  erau izvorâte din lipsa blugilor, tenişilor, a adidasilor, ma rog … ma mai frustra colega mea Ioana care primea tricouri roz de la nişte rude din Germania şi Adelina care avea nişte mătuşi taman în Anglia şi de aia ni se părea tuturor mai speciala. Cu băieţii în schimb ma înţelegeam mai bine: ii lăsam sa copieze teza la fizica şi ei îmi dădeau la schimb postere. Asa am ajuns pe la majorat sa am o colecţie bine întocmită de artişti traşi în poza – şi din aia care-mi plăceau şi din aia de care de abia auzisem, nah, trăiam într-un fel de embargou şi n-aveam de unde alege.

Azi nu trăiesc deloc mai bine. Libertatea opiniilor o am la mine în casa şi cam atât. Si presupun ca la tine în casa puteai sa-l înjuri pe Ceauşescu şi acum 20 de ani. La serviciu – şi din nefericire în acest context, lucrez într-un fel de presa – n-am libertatea opiniilor. Daca vreau sa prezint nişte fapte fără sa le alterez deloc, imediat se crizeaza cineva, şi îmi pune pistolu’ la ceafa: mai vrei bani … sau …?! AA!

Si asta pentru ca mass-media, în totalitatea ei, este absolut dependenta de bani. Si asta e tot ce face, tot ce are de gând, tot ce-şi doreşte. Relatarea adevărului? Care adevăr? Prezentarea unor fapte interesante? Pe cine interesează? Exprimarea unor opinii argumentate? Who cares!!!! Dreptate, echitate, logica, bun simt? Plăteşte cineva pentru asa ceva. Nu. Nu?! Pai şi atunci, ce vreţi?

Si ca sa ajungă aici presa a făcut toate demersurile necesare: nepotism, superficialitate, ignoranta, îngustime, demagogie, prostie, suficienta, aroganta, ipocrizie – unde şi la cine vedea nişte „calităţi” d-astea, hop era gata angajat. Miturile alea mai de din faculta’ cum ca tre’ sa te dai cu „ei” cu „aia” sa fii din gaşca lor, au ajuns sa fie în totalitate materializate.  Daca nu te dai cu ei o sa te pună toţi în contra ta şi atunci sa te ţii!

*

Sa-ţi spui părerea e o crima azi, sancţionată de societate în fel şi chip. Nimeni nu vrea sa audă adevărul, sa privească faptele în fata, sa tragă concluzii logice, sa analizeze un caz.  Când spun adevărul sau exprim clar în cuvinte o realitate, o întreagă revoluţie se porneşte în jurul meu; intru de obicei în război cu jumătate din populaţia care ma înconjoară, îmi atrag injurii, etc … Karma grea, vorba unui prieten – (sa simţi nevoia mereu sa spui adevărul cu orice cost).

*

Capitalismul, asa cum ne e servit noua romanilor nu pare a fi mai mult decât o curva uzata şi dezabuzata vândută de o mie de ori la un preţ ridicol de mic pe marginea şoselei. Asa o fi şi prin alte părţi?

*

Nici pe strada, nici pe scara blocului n-am libertate. Pana azi dimineaţă aveam libertatea umbrei unui pom garantata şi prin lege. Acu’ mai de cu seara, n-o mai am pentru ca administratorul, un vecin întreprinzător, s-a gândit ca salcia aia ne sta în drum, plus ca strica canalizarea cu rădăcinile ei asa ca a ciuntit-o aproape de tot. A mai lăsat atât cat sa nu-l salte primăria. Bineînţeles ca am fost furioasa, acum sunt mâhnită ŞI MA ÎNTREB, LA FEL CA  ÎN FIECARE ZI: CE DRACU MAI CAUT AICI?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s