despre credinta


cine mai crede azi ca zidurile bisericii îl vor salva? Ca preotul în vestminte lucioase şi aurite ii va mântui sufletul? Ca un ceremonial banguit într-un limbaj de neînţeles va cântări enorm în ecuatia vieţii noastre?

*

Eu cred ca mântuirea … sta în cu totul alta parte. Si nu tine neapărat de numărul de vizite la biserica ci, mai degrabă, de calitatea unei vieţi – intru cele sfinte, ca sa ma exprim într-un limbaj anume – calitate care e mai greu de întreţinut decât un comportament demonstrativ, exterior, care n-are nimic de a face cu sfinţenia.

*

Si o întrebare … în urma unei discuţii sincere avute azi cu nişte prietene: câte dintre voi, femeile, aţi avut experienţe îndoielnice la spovedanie?

Anunțuri

4 gânduri despre „despre credinta

  1. Ti-l inchipui pe Becali sau alte personaje de genul mare sef prin Rai? Asta daca e dupa prezenta la biserica si spovedanie.
    „Isus le-a răspuns: Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” Marcu 7:6

  2. nu am crezut asta niciodata…. cred ca voi fi salvat de gandurile bune, de sufletul meu pe care-l stiu bun, de faptele bune, de stradania de-a nu face rau… zidurile bisericii… doamne, nu-mi spun nimic….

  3. E trist,Laurica, ce citesc. Atat articolul cat si comentariile. Nu voi raspunde cu vorbele mele ci voi folosi experienta unui batran preot din Moldova , atat de cunoscutul Parinte Iustin Parvu unul din cei care au suferit la propriu 16 ani in temnitele comuniste tocmai ptr credinta in Iisus Hristos Dumnezeu si in Biserica Lui Crestin Ortodoxa… apropo Iisus se scrie cu doi „I”.
    Bun… si parintele Iustin povestea cum atunci cand in sfarsit s-a dat decretul de eliberare din inchisori a celor care prin mila lui Dumnezeu au ramas in viata , tortionarii l-au intrebat:”Si acum unde te duci , ba banditule?” El a raspuns” Inapoi la manastire”; ” Degeaba , ba banditule, ca acolo am trimis numai d’ai nostri asa ca n-o sa mai gasesti nimic din ce crezi tu”; „Asa o fi – a zis parintele- dar eu tot ma duc” , si s-a dus. Dupa mai multi ani s-a intalnit cu cei care purtase dialogul asta si acestia l-au itrebat:”I-a zi , ce-ai gasit la manastire?” , si parintele le-a raspuns: „Am gasit ce ati spus dvs , dar am gasit si Sfinti”
    Cred ca ar fi bine sa lasam ingamfarea asta care ne departeaza tot mai mult de adevaratul Dumnezeu si adevarata credinta aruncandu-ne in bratele unui dumnezeu inventat de noi stand comozi in lasitatea noastra pe care o mai si justificam cu tot felul de argumente intelectualistice si sofisticate – unde de altfel isi are salasul diavolul cel care ne inseala atat de pervers pe noi atat de stiutii acestui veac, facandu-ne sa credem ca de fapt el nici macar nu exista .
    Imi permit sa fac o sugestie : cautati cartea „Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide , despre inchisorile comuniste si ve-ti vedea cum se manifesta adevarata credinta.
    Domane ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s