o viata masurata in zerouri


Poate n-am crescut (nici eu, nici voi) într-o casa construita în perioada interbelica… dar un ierbar tot am avut. Insectar mi-am cumpărat (deh, descurcăreaţă, ce mai. Sic!), pentru ca nu aveam răbdare dar nici atâta insensibilitate încât sa alerg după fluturi ca sa-i închid într-un borcan. O data, melcii mi se păreau extrem de interesanţi şi aveam timp sa stau sa-i urmăresc. Dupa ploaie ii mutam cu grija înapoi în straturile de flori. Ce o sa facă oare, melcii fără mine, după ploaia de azi? Ii mai pune cineva înapoi sau vor înfrunta singuri singurei vreun bolid ori o talpa groasa şi cauciucata? Libelulele mi se păreau fascinante dar un pic ameninţătoare. Pe scurt, viata mea era construita în jurul naturii şi a micilor ei minuni; o măsuram în dimineţi cu soare, nu în zerouri. Dar toate acestea au dispărut, nici eu nu ştiu când. Si nici măcar de ce. M-am azvârlit din lumea asta – de buna voie, dar nu vreau sa recunosc, nu, nu, nu! – într-una care mi se pare câteodată zgomotoasa, lucioasa, plina de praf şi fete necunoscute, trista, searbădă şi fără sens. Azi alerg după zerouri, nu după libelule.

*

Azi ne măsuram viata în zerouri. Cu cât mai multe, cu atât ne părem noua înşine mai importanţi.

00000000000000000000000000000000000000000000000000000

Anunțuri

4 gânduri despre „o viata masurata in zerouri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s