pitziponcul


n-am mai „ieşit” de ceva vreme, recunosc, şi asta, pentru că nu am mai avut starea necesară. Îţi trebuie aşa, un flux prin vene – acu’, nu neapărat de alcool – ci un flux aşa, un bâţ undeva în partea dorsală, ca să aştepţi să se facă 23.30 – 00.00 şi să ieşi din casă.  Şi fluxul ăsta trebuie musai să te mega energizeze pentru că, o să te ducă  într-un loc plin de fum, cu muzică la dispoziţia fluctuantă a unui DJ, printre oameni ieşiţi să se uite, nu să socializeze. Şi tu o să te pregăteşti, o să te freshuiesti, accesorizezi, machiezi … fâţâi prin faţa oglinzii; o să-ţi pregăteşti această ieşire en detail, ca mai apoi să stai în văzul tuturor de vorbă exclusiv cu cei cu care ai venit şi ăia 2-3 pe care-i cunoşti şi se află întâmplător acolo. Conversaţiile o să fie formate din propoziţii scurte şi onomatopee, pentru că orice altceva n-o să auzi. De fapt, mult din ceea ce ţi se va spune, n-o să auzi oricum dar pentru asta îţi pregăteşti un zâmbet năucitor, dai ochii pe spate şi spui daahaaha. În rest, dacă chiar n-ai ce să faci, bagi mâna în geantă sau în buzunar şi te sprijini în telefon.

*

Marea mea distracţie aseară, în clubul de super fitze şi ultra glamour, la petrecerea cu temă rafinată „design yourself”, care lansează acţiunea cu acelaşi nume – of course, copiată după celebra carte*** de acu câţiva ani … marea mea distracţie a fost „pitziponcul”. Mai mult decât atât, o ceată de pitziponci. A flock – cum spun englezii. S-au aşezat în stol ordonat în mijloc ca să-i vedem toate. Erau de toate mărimile şi în toate genurile stilistice la modă acum. Overdressed şi overdue. Multe variaţii retro ( cu finisaje vintage, hihihi)  sau gen english university boy; vreo două căciuli rămase de la Dani Oţil de anţărţ, şi un afro rasta cu un coc mai mare decât mam’ mare; a da, si un action man cu muşchii rămaşi pe afară dintr-o vestă de fâş. Frumoşi, decorativi, mmm-mmm-mmm, ce sa vă spun. Îşi etalau cu sârg pieptul lat, dorsalii, pectoralii şi fesierii bine lucraţi; da-da, mai multa masă musculară şi  mai puţină grăsime şi fără burta de bere = se poate dacă te preocupă şi vrei;  … şi în plus faţă de 99 % din bărbaţii români, aceşti pitziponci îşi lăsaseră părul mai lung de 1 cm. Asta chiar mi-a plăcut la ei: aveau freze. Bărbaţii români n-au, în general. Tunsoarea universală este acea de 1 cm, pe motiv că e mai comod şi că aşa nu le cade părul. Sau mă rog, nu-l văd ei când cade. Ce mai … am avut ce studia. Ba, după o vreme, pentru că m-am plictisit să-i vad numa’ dintr-o parte, l-am rugat – mai în glumă, mai în serios – pe tipul care stătea lângă mine, să se ducă să le spună să se mai întoarcă şi pe partea cealaltă, să mai facă schimb de locuri, etc …Tot holbându-mă la ei, am început să mă simt ca un baştan cu ban şi mertzan pe cale sa-şi aleagă pitzipoanca lui de pe ring.

*

Si în timp ce oarecum involuntar făceam aceasta analiză, mă întrebam: „bine-bine, îl agăţ pe unu, că prea par disponibili … şi … p-orma … ce-am să vorbesc eu cu el?”

*

Vedeţi că n-am înţeles nimic?

***

Cartea la care ma refer a fost scrisă de designerul Karim Rashid, se numeşte „Design Yourself”, i s-a făcut multa reclama şi pe la noi … şi este într-adevăr o carte specială scrisă de un om special.

Karim Rashid este unul dintre cei mai populari designeri contemporani, cu un portofoliu de peste 2.500 de proiecte. Lucrările sale sunt prezente în colecţii permanente in 14 muzee importante din întreaga lume, printre care San Francisco Museum of Art (SFMoMA) şi New York Museum of Modern Art (MoMA) .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s