boschetarii nu se sinucid


mi-am luat un vraf de reviste – de citit azi în pat – le-am ales după criterii prea variate ca să le enumăr. Dar şi după copertă. Mi-a plăcut cel mai mult cea de la The One … foarte frumoasă după părerea mea. Pe ici pe colo şi poveştile din revistă merită citite, mai puţin editorialul Escăi care nu spune nimic interesant; mă rog descrie faza cu fractura şi pe minunatul Alex care i-a fost alături – sigur, un moment tensionat din viaţa ei dar care n-o califică drept scriitoare. Şi interesează prea puţin. En fin … şi pe la noi prin curtea intreprinderii s-au văzut cazuri de oameni mutaţi dintr-o funcţie într-alta, pentru că dăduseră rezultate într-un departament – de parcă asta i-ar califica şi recomanda pentru unul total diferit. Nu-i recomandă, vă spun eu.

Revenind la The One, tot răsfoind si spicuind – pfiii, n-am mai folosit cuvântul ăsta de hăăăt – am dat peste un articol despre Alexander McQueen ….

*

… o moarte peste care am trecut pe ne-observatelea, subjugată de măruntele probleme din viaţa personală. Aşa că azi i-am dat ceva din timpul meu şi am surfat pe net, printre nişte articole cu şi despre designerul ce tocmai s-a dus …

Daca aţi fost la fel de paraleli ca şi mine cu această ştire: vă informez că s-a sinucis, la câteva zile după moartea mamei lui, prin spânzurare. Avea 40 de ani, era extrem de faimos, de bogat şi de apreciat. Creaţiile lui – le ştiu din vedere, îi recunosc stilul – sunt fascinante. Un pic teatrale, poate de aia îmi plac atât de mult. Bref: un om de succes.

*

Care s-a sinucis.

*

Nu aud de boschetari care să se sinucidă, mai mereu e cineva care are unde locui, are un job, ori e angrenat într-un sistem social stabil, fie el numit şi armată. Dar de boschetari nu aud niciodată să vrea să se sinucidă, ţinând cont cât de grea le este viaţa. Ori … dimpotrivă? Poate cât de uşoară?

*

„I don’t think success was easy for him,” friend Plum Sykes wrote in the Sunday Telegraph this week. „He told me he was driven by his insecurities, and he believed that all successful people were.”

*

Câăa nesiguranţă poţi avea ţinând cont de câtă faimă şi talent ai?

*

De ce s-ar sinucide un om atât de faimos, de bogat, de apreciat … suficient de tânăr şi probabil de sănătos?

Anunțuri

Un gând despre „boschetarii nu se sinucid

  1. doua motiva plauzibile
    unu, ptr ca atunci cand ajungi sa ai tot ce ti ai dorit la un nivel superficial (bani, faima…) si le ai , iti dai sewama de inutilitatea si nulitatea lor si cand iti moare mama tinzi sa fugi dupa ea
    doi, unii din oamenii f faimos sunt asa ptr ca au probl nerezolvate pe care incearca sa si le rezolve demonstraqnd ca ei merita sa fie faimosi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s