ne e frica


ne e frica sa reacţionăm. Ne e frica sa protestam. Ne întrebăm ce preţ vom plăti dacă am porni-o împotriva curentului şi am contesta sistemul. Suntem absolut convinşi – apriori – ca preţul va fi prea mare.

Uite, asta n-am întrebat pe nimeni, deşi discuţia asta am avut-o de mai multe ori: ce preţ credeţi ca veţi plăti dacă va veţi revolta împotriva … a tot, a orice, a nedreptăţii? A clasei politice, a primarului care nu face nimic (mai e şi înspăimântător de urat pe deasupra, cu fata libidinoasa-morbida cumva, si vocabular de jmecher de şentru de capitala breee!)?

Ce credeţi ca vi se va întâmpla, dacă împreună cu toţi cei de pe scara, cei care n-au unde sa-şi parcheze maşinile – pentru ca nu-s locuri de parcare – va veţi duce la primărie şi veţi protesta? Doar atât. Il veţi aştepta pe primar pana vine sau pleacă şi îl veţi admonesta verbal, fără injurii, dar pe un ton mânios, pentru ca nici el, ca toţi cei dinaintea lui nu face nimic pentru oraşul în care trăiţi?

Ce-o sa vi se întâmple dacă aţi face asta? Voi, 10 – 20 de la scările A, B şi C?

(pentru cei ce iau tot ceea ce scriu ad literam: asta e doar un exemplu!)

In loc de o astfel de atitudine, ceea ce se întâmplă suna cam asa:

– da tu ce-ai facut?

– da fa tu ceva si dupa aia vin si io

– fa tu sa te vad ca poti

– nu ma bag io, ce-s prost? Las, fa tu dacă eşti mai deşteaptă.

– si cin’ sa facă astea? Cin’ sa facă? Zii duduie, cum te-ai gândit?

*

pai m-am gandit ca solidaritatea intre noi a murit (desi, in proprotie de 95 % suferim din cauza ACELORASI probleme); si ca a fost inlocuita de frica, blegeala, moliciune toate servite sub masca deja scarboasa a zeflemelei de tip mioritico-blacanic-dambovitean.

*

P.S.: Cel mai trist mi se pare ca, dacă totuşi reacţionează cineva, la o coada imbecila la administraţia financiara, pe strada, la politie, etc, în 5 cazuri din 7 este o femeie, nu un bărbat.

Anunțuri

5 gânduri despre „ne e frica

  1. In Timisoara, fost oras al florilor, totul e maro(sa nu spun cacaniu). Acelas primar REales la al ‘spelea congres. Pai acolo la vot putem lua atitudine. Degeaba deschidem ciocul la coada la piine sau la rand la platit dari. Vocea aia nu valoreaza nimic: „o voce care striga in pustie, o trestie clatinata de vant!”
    In 5 cazuri din 7 femeile reactioneaza, dar sti de ce? Ca se baga alta mai cu tupeu in fata.

  2. Părerea mea e ca trebuie sa ne schimbam toată atitudinea, nu doar pe ici pe colo prin părţile esenţiale.

    Închipuie-ti ca se atinge asa numita „masa critica” de romani care nu mai vor asa. Nu mai vor: lipsa şosele, şosele proaste, lipsa programe sociale, lipsa spatii sociale, lipsa calitate, instituţii care te tratează umilitor. Nu mai vor borcisme, becalisme, vanghelisme, basescisme, şi mai nou pontisme.

    O masa critica care sa nu mai vrea si sa acţioneze ca atare. Ce crezi ca s-ar întâmpla.

    *

    N-am înţeles referirea la femei; dar (îţi repet) din proprie experienţă, statistic vorbind, în orice gen de situaţie, femeile reacţionează mai repede decât bărbaţii.

    Bărbaţii o sa-ţi spună si o sa-şi spună repede: ce preţ voi plăti dacă reacţionez?

  3. „Masa critica” e foarte mare dar cei care cu adevarat reactioneaza, ma tem ca sunt foarte foarte putini.
    Multi privesc impasibili o talharie sau la un accident stau gura casca in loc sa ajute cu ceva.
    Sunt de acord ca totul tine de atitudine dar meteahna romanilior e ca au gura mare si ATAT!
    Eu cand sunt tratat in 2 peri pe la primarie, finante etc. nu pot sa tac si comentez si nu sunt un om recalcitrant(cred). Foarte rar cand cineva imi sare in ajutor, eventual sa-mi dea dreptate.Dar nu prea am de castigat cu nimic, doar ca ma descarc, pentru ca a doua oara la fel sunt tratat, poate mai rau
    Nu vreau sa fiu pesimist dar poporul roman isi merita soarta, isi merita becalismele, basescismele si pontismele pe care ii promoveaza presa la nivel inalt. Pai daca fac rating…. asta cerem, asta primim.
    Mult am scris… sa nu devin noul doru.

  4. :))))))))))))))))) Ha!

    Si eu comentez când sunt tratata prost, pe la cozi, prin instituţiile administrative; pe strada, în trafic, la serviciu (unde se promovează făţiş şi nonşalant nepotismul şi ignoranta) … de obicei sunt cam singura care se trezeşte vorbind; de multe ori sunt „admonestată” verbal de alţii „ce tot comentezi atâta” … şi mai nou am senzaţia ca realmente sunt privita ca o ciudatica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s