timpul meu, spatiul meu, beleaua altora


în România, noţiunea de timp (social) comun nu exista. Ca şi cea de spaţiu comun, spaţiu social comun. Conceptul de  „la comun” s-a deteriorat,  s-a bagatelizat, presupun ca în timpul comunismului – ultimii 20 de ani aducându-i doar un finisaj tip manea.

Bineînţeles, noi nu pregetam în a trage toate foloasele de pe urma asta. De pe urma moştenirii comuniste. De pe urma argumentului de tip comunist – „am trăit în comunism, ce vrei”. Sa stam în trafic ni se pare enervant şi obositor; sa dam mereu vina pe comunism şi pe istoria noastră plina de ghinioane – ei bine, asta nu ne oboseşte niciodată.

Intram şi ieşim din spaţiul comun şi din timpul „la comun” cu alţii fără fasoane inutile şi fără complexe sau gânduri care sa ne folosească degeaba neuronii.

Drept pentru care la întâlniri se vine şi cu întârzieri de o ora: „ohohoh, traficul, sărmanul de mine, m-a luat pe nepregătite, nu ştiam ca e asa aglomerat în oraş, ieri am picat din lunăăă”. La întâlniri nu se vine de loc, se trimite un goffer, un reprezentant, o asistenta. Întâlnirile se amână fără motiv şi se stabilesc fără agenda. Drept pentru care, din timpul social comun, o parte se pierde aşteptând, alta cautând pretexte.

La întâlniri se stabilesc concluzii şi termene care nu se respecta. Planuri care nu se duc niciodată la îndeplinire. Timpul la comun e folosit pentru etalarea egoului personal şi mai puţin pentru a face legături avantajoase (sociale) cu alţii. Doar e timp „la comun”, ce rost are sa-ţi dai silinţa? Ce, e timpul tău privat?

Cu spaţiul comun e la fel de rău. Gunoaiele se arunca peste tot, casele se lasă în paragina, zăpada nu se matura de către proprietari – nu se scoală oare Ceauşescu din groapa sa ne pună s-o curăţăm? – buruienile nu se plivesc, pomii plantaţi de primărie nu se uda nici dacă crapă acolo în pământul uscat în fiecare vara. Da ce, noi sa-i udam? Sa vina primăria s-o facă, doar e la comun.

Si banii din taxele noastre sunt la comun şi uite asa … alegem sa-i risipim în fiecare clipa. Si viata noastră e la comun, da’ şi ce dacă, nu suntem noi neam de nemuritori? Neam d-a lu’ Zamolxe? Da-o-ncolo, facem altfel secolul viitor!

Ai plecat de acasă sperând ca ai sa rezolvi o mie de trebi şi te-ai întors constatând ca poate ai rezolvat doar una? Iti storci creierii sa afli de ce? Pai e simplu …

Ai trecut prin timpul si spaţiul social comun, cel prin care toţi şi-o scot şi şi-o bagă cât e ziulica de lunga.

Fiind convinşi ca acţiunile lor, nu-i afectează decât pe ceilalţi.

E la comun, ce naiba! Ce-ti baţi atâta capu’?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s