Frondorii de alta data … no. 2


Mircea Daneliuc nu poate fi înţeles decât în acest context: viata înainte şi după `89. El a suferit înainte de `89 o drama cumplita … iar după `89 a suferit chiar şi mai mult decât atât. A trăit drama unei dezamăgiri perpetue după o nenorocire.

Filmele lui nu pot fi înghiţite decât cu acest gând în minte (altfel sunt prea „tari”):. M.D. a fost strâns de gat de comunism şi apoi sufocat de democraţie. Prin urmare nu putea sa ne transmită alt mesaj decât cel al iritării, nervozităţii, depresiei, isteriei. Al dispreţului – asta după `89 – al nebuniei isterice şi al deşănţării mediocre.

Ai putea sa îl predai ca material didactic – „uite, asa arata societatea noastră înainte şi asa arata după; da, ştim ca n-arata bine dar asta e. Noi am vrut capitalism.”

*

Speranţa ca exista o alta lume, ca exista posibilitatea altei lumi se simte în filmele de dinainte.

In filmele de după, lipsa speranţei este arătată aproape indecent … la fel de indecent cum ar fi sa arăţi un om stand pe vine şi defecând.

Si tot lipsa speranţei şi cea a perspectivei scade actul dramatic după `89, îl subţiază, îl deformează şi pe regizor. Nu cred ca mai ştie cui se adresează astăzi – dacă mai exista un public acolo, în neantul în care a ajuns din nefericire – şi asta ii afectează creaţia.  Nu mai ştie ce sa ne spună, cum sa ne spună şi dacă mai are ceva de spus.

Anunțuri

3 gânduri despre „Frondorii de alta data … no. 2

  1. Mmmh …

    Probabil cel mai mult mi-a plăcut „Moartea domnului Lazarescu”; de fapt mai mult decât atât mi-a plăcut un scurt metraj al lui CP: „Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea” ………. m-am bucurat pana la lacrimi pentru 432 şi Mungiu pentru ca ştiu cât şi-au dorit TOŢI regizorii de la noi o recunoaştere de acest gen…. am ras copios la „A fost sau n-a fost” dar „Poliţist, adjectiv” nu m-a mai convins.

    Luate câte unul, filmele mai sunt cum sunt; în bloc însă … nu, nu pot sa le consum. Minimalismul romanesc – asa i se spune acestui „val” – nu ma convinge; ba chiar as putea sa-ţi dau exemple de filme făcute cu buget minimal care sunt de-a dreptul răscolitoare.

  2. Trebuie sa recunosc ca sunt un pic cam in afara subiectului, de aceea eram interesat de parerea unei specialiste.
    „Minimalismul” e tipic romanilor in marea majoritate a domeniilor.
    Spun si eu(ca amator) ca filmele romanesti ce le-am vazut(majoritatea la TV),facute dupa ’89 sunt plictisitoare si au un „comercial” ieftin in ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s