In ce tip de societate traim? … vol. 2


*

pai şi noi în ce tip de societate trăim? Daca Ash (frumoasa, bogata, faimoasa)  n-are o problema în a locui cu soţul, părinţii şi bunicii lui în aceeaşi casa ( au şi specificat ca nu e vorba de un complex de vile sau chestii separate ci fix aceeaşi casa) … noi de ce am avea?

Pentru ca la noi e cam asa … am vrut în EU dar nu suntem deloc aproape de standardul lor de viata, standard care permite copiilor sa plece de acasă imediat ce au terminat facultatea – pur şi simplu, nivelul financiar le face viata uşoară. Am vrut în EU, dar trăim ca în Orient. Am vrut în EU dar realitatea noastră arata mai degrabă ca în India. Si pana la urma, nici nu ştim dacă ne place asa de mult în EU, nu-i asa? Intre un consomme ori o crema de broccoli  şi o saorma generoasa … per total ştiu care va avea succes.

Si măcar dacă ne-am asuma condiţia asta. Ca unii nu putem – alţii nu vrem sa plecam din casa părintească! Ca unii suntem atât de tradiţionalişti, încât noul ne repugna. Ca ne e atât de frica sa facem paşi în afara zonei de confort încât preferam sa trăim toată viata înconjuraţi de mileuri şi balerine din porţelan. Alţii nu pot face mişcarea asta şi sunt nevoiţi, contrar aspiraţiilor lor, sa traiască sub acoperişul părintesc pana la adânci bătrâneţi. Oh – şi câtă frământare mai stârneşte situaţia asta în cazul lor. Cate frustrări, câte zgârieturi usturătoare pe suflet. Se simt lezaţi, se simt judecaţi, aşezaţi într-o categorie nedemna, deposedaţi de un drept care parca fusese al lor dar li s-a luat.

Dar nu! La noi, ori e o ruşine ca ai împlinit 30 de ani şi stai la mămiţica – ori eşti foarte naspa şi rebel (nebun adică) c-ai plecat de-acasă şi-ţi faci veacul printr-o camera amărâta închiriată la margine de oraş. Cei mai invidiaţi sunt aia care au furat şi şi-au luat case multe (vezi Năstase enşpe case) şi The New Generation – cei pentru care au furat părintii.

*

Asa ca, nu ştiu cum am reuşit, dar în mod straniu în loc de o formula tip win – win am ajuns sa fim pierzători în orişicare situaţie. Eşti luuuzar şi dacă stai la mama da’ şi dacă îţi dai jumate’ din venit pe o garsoniera derizorie. Si dacă ai furat de-ai rupt şi se ştie, cine sa te aprecieze? Doar prostii şi aia câţiva din grupul tău care sa măsoară-n măciuci cu tine.

Avem atâta durere şi frustrare self inflicted ca nu mai ştim ce sa facem cu ele. Nu ne învaţă nimeni ca ASTA e societatea în care trăim şi ca primul pas bun ar fi s-o acceptam şi al doilea of course s-o schimbam spre binele nostru.

*

Si în logica asta vad ca de fapt suntem foarte departe şi de marea dilema de la care am pornit. Noi în ce tip de societate trăim? Reformulez … noi în ce tip de societate am vrea sa trăim de fapt?

Anunțuri

13 gânduri despre „In ce tip de societate traim? … vol. 2

  1. eu eram convins ca sunt un mare looser ca inca stau cu maica-mea si frati-miu si am dosar la primarie pentru casa din 2004 (frectie la picior de masa)
    Acum:
    Cum ar fi fara ei, singur? eu credeam ca mai bine
    Cum e cu ei? complexe personale si sociale – false?
    Cum e mai bine? cu ei, cu toata lumea, parte din societate, cred

  2. şi dacă eu (printre mulţi alţii) aş putea ajuta societatea românească, care ar fi priorităţile? trebuie sa fie priorităţi? trebuie să fie o selecţie?

  3. trebuie să ajutăm doar pe câţiva? suntem aproape egali ca număr de bărbaţi şi femei – ar trebui un criteriu aici? vârsta? toţi suntem fiinţe umane cu acelaşi organism biologic, structură energetică, bază informaţională, suflet, suflare de viaţă şi cercetare de la Dumnezeu
    cum facem?

  4. Ştii, un mecanic auto îi zice unui chirurg cardiolog: Dom’le, eu ar trebui să am acelaşi salariu cu tine, şi eu fac maşina bucăţi, o curăţ, o sudez, o fac la loc şi merge mai bine apoi. La care chirurgul îi spune: da, dar fă totul cu motorul pornit. 🙂

      • Bulă vine amărât de la şcoală si îi zice lui taică-su: tată, dimineaţa cand ne întreabă cu ce am venit la şcoală, toţi colegii răspund care mai de care: ba cu X3, ba cu Q7, ba cu MerţGLK..eu vin cu bicicleta, ce să zic? Taică-su: păi zi şi tu ca ai venit cu X5. A doua zi la şcoală, Bulă întârzie, când ajunge îl intreabă profesoara: Ce faci Bulă, cu ce ai venit? La care el: am venit cu X5 dar mi-a sărit lanţul 🙂

  5. @doru – ce nume frumos, hai sa facem nitica psihanaliza.
    esti looser pt ca tu te gandesti ca esti asa – n-ai una alta etc.
    sunt sigur ca nimeni nu ti-a zis stai cu mama, n-ai masina – dar simti asta.
    iti place de vreo fata (e doar o presupunere!) , te grabesti ca fata mare la maritat, si crezi ca nu iese pt ca nu ai nu stiu ce.
    FALS FALS FALS
    e doar in mintea ta!
    la romanica nimeni nu are tupeul sa-ti zica in fata chestiile astea – scuza-mi limbajul colocvial, dar poate mai citesc si altii pot intelege mai lesne.
    totul e la nivel mental si aici e vorba doar de tine. daca esti constient ca ai ce oferii, atunci poti avea orice. iar orice-ul asta e un substantiv comun.
    stii care e?

    • 1. corect, e o furtună într-un pahar cu apă, şi anume doar în mintea mea.
      2. sunt heterosexual convins pe viaţă 🙂 (adică mă atrag doar femeile pentru o relaţie)
      3. a fi ignorat este ceva obişnuit acum
      4. oriceul nu este orice, este tot ce caută bărbaţii: eternul feminin, mulţumim gazdei noastre Laura pentru îngăduinţă 🙂
      5. oferii se scrie cu un singur i

      6. stereotipul „la romanica” a devenit peiorativ şi asta ar trebui să ne dea de gandit (eu unul încă mai asociez cu „ţara noastră”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s