Pot sa-ti pun o intrebare indiscreta?


Poţi să-ţi pun o întrebare indiscretă?

Nu.

Tăcerea şi stânjeneala virtuală e la fel de stupidă ca cea reală. Măcar asta se transmite prin inch-ii ăştia plaţi şi fazi.

Clişeul ăsta de întrebare – păi dacă vrei să fii indiscret de ce mă anunţi dinainte şi dacă nu vrei să fii de ce mai deschizi gura? -, idioată şi obraznică în fond, defineşte perfect nivelul relaţiilor interumane din prezent. Unde mai e delicateţea domnilor de altădată? Dar las’ … că şi a doamnelor …. A cavalerilor de roman? Că doar n-or fi fost toate SF-uri. Unde e gentileţea zic, delicateţea, fineţea, banala educaţie care trebuie să te înveţe cum sa abordezi o conversaţie, o temă, un subiect. Un Om.

Discreţia şi indiscreţia au dispărut efectiv din noţiunile noastre de zi cu zi. Sa întrebi pe cineva dacă poţi fi indiscret, e doar un clişeu, e un fel de introducere, e un fel de-a nu întreba din prima ci fix din a doua. Să dai un ocol aşa, de chichi.

La ce era bună discreţia de odinioară? Cea care azi nu mai are niciun preţ? Ne proteja fiinţa, sufletul, mintea, zen-ul pe care tot îl miştocărim … „sunt zen, azi sunt zen, m-am dez-zenuit” … echilibrul, emoţiile pozitive, sentimentele. Cine-şi închipuie că a intra bocancul indiscreţiei în viaţa altuia punând în fata întrebarea „pot fi indiscret?” – ca un fel de scuză atotputernică – cine-şi închipuie că asta e o dovadă şi-o bravadă de modernism şi lipsă de complexe; eventual de maturitate şi inteligenţă … ei bine, domnilor şi doamnelor care credeţi că e bine aşa, am ceva a vă spune: sunteţi perfect înapoiaţi, nedezvoltaţi mental şi sufletesc, ne-educaţi şi sincer … pur şi simplu obtuzi. Handicapaţi. Nu ironizez gratuit. Ăştia nesimţiţii, indiscreţii, butoaiele astea de ngngng „da’ ce mă, ce-am zis?” … sunt lipsiţi de unul dintre simţurile vitale cu care suntem cei mai multi înzestraţi la naştere. Vorbesc de … bunul-simt!

Pot să-ti pun o întrebare indiscretă?

Nu.

De ce?

Pentru că e indiscretă. Sincer, la ce răspuns te aşteptai?

Anunțuri

4 gânduri despre „Pot sa-ti pun o intrebare indiscreta?

  1. Da, uneori interesul propriei fiinţe are prioritate undeva în relaţia cu semenii şi nu se simte ce simte celălalt, neglijând bunul-simţ. Poate că atunci e bine să ne oprim şi să ne punem întrebările lui îndreptăţite. În fond, libertatea înseamnă că eşti liber să faci orice cât să nu încalci libertatea celor de lângă noi.

  2. El: – pot sa-ti pun o intrebare indiscreta?
    Ea:- …….. (se hlizeste).
    Si tacerea e un raspuns, sau mai bine zis ranjetul.
    Si uite asa un om lipsit de bun simt printr-o intrebare obraznica isi gaseste perechea.
    Laura, din pacate asta e nivelul unora, atata pot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s