cea mai buna, cea mai proasta


Cea mai buna carte? Uf-uf-uf … cea mai buna carte … chiar mi-e greu sa aleg. Poate ceva din Soljenitin … simt ca aproape orice as alege as nedreptăţi pe cineva, ceva …

Cea mai proasta carte? Asta e o alegere şi mai grea. Nu citesc cărţi proaste. Daca le simt proaste, le abandonez imediat. Asa ca … nu am citit cărţi proaste anul asta. Doar ca romanul Laurei Restrepo: „Dulce companie” m-a dezamăgit. Are o premiza foarte buna, un subiect fantastic, un început promiţător, ca mai apoi sa se subţieze, sa se piardă, sa se dilueze. Păcat. L-as rescrie dacă as fi în locul ei.

Anunțuri

2 gânduri despre „cea mai buna, cea mai proasta

  1. “Dulce companie” – Are o premiza foarte buna, un subiect fantastic, un început promiţător – sună foarte interesant, în viaţă e la fel, depinde de noi cum „citim” şi ce învăţăm din „prefaţă” mai departe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s