Indignare versus docilitate


Cineva m-a întrebat deunăzi dacă scriu numai când sunt indignata.

– Nuuu, nu-i adevărat, scriu şi atunci când sunt impresionata de ceva, îndrăgostită, entuziasmata.

Dar frunzărind almanahul de opinii proprii şi personale în versiune virtuala … la socoteala iese ca şi cum as fi mai mereu indignata.  Majoritare sunt „prozele”, „eseurile” ironice, cinice şi amare. Indignate şi enervate. Nu-mi place s-o recunosc dar pana la urma e adevărat. Indignarea e sentimentul, emoţia, care ma stăpâneşte tot mai des, e fiorul majoritar, care-mi influenţează întreaga viata de acum.  Sunt indignata de ceea ce se petrece în jurul meu şi de lipsa de reacţie a tuturor. De docilitatea care mi se preda în doze mici, zilnice şi mortale. De:  „lasă ca e bine şi asa, merge şi asa”. De „schimba tu ceva dacă eşti mai deşteaptă”, de colegii care accepta tot şi nu zic nimic, de vecinii de scara care nu se pot înţelege sa pună câteva geamuri termopan, de împietrirea care ne cuprinde când trebuie sa mergem la vot, de ideile idioate gen – „hai sa nu mai plătim niciun impozit”; de deciziile luate exclusiv din mândrie şi prostie: „hai sa-l votam pe X sau pe Y, ca-i de-al nostru, ca e împotriva sau cu nu ştiu cine.

Nu ştiu cine (dacă-mi amintesc promit sa modific aici), persoana importanta, şi intelectual – erudit – cultivat – recunoscuta spunea nu demult ca totuşi se bucura ca mai are capacitatea de a se indigna, într-o ţară în care nimeni nu mai are nicio reacţie. Ca indignarea asta e încă un semn de viata, de simţire, de suflet, de raţiune.

E o mica satisfacţie şi asta, sa fiu în grupul mic, al celor încă vii. Si intelectuali! Dar cât de puţin ma încălzeşte!

*

Si vai cât nu-mi place ca am ajuns asa! Nu asa vreau sa trăiesc! Nu asa vreau sa-mi petrec viata!

Anunțuri

3 gânduri despre „Indignare versus docilitate

    • mai ales liniştea de tip „nu ma duc la vot”. Nu ma duc la vot şi nici nu fac nimic altceva sa sancţionez regimurile politice care nu-mi plac. Nu iau niciun fel de atitudine sperând ca viata o sa treacă uşurel-uşurel pe lângă mine fără sa ma rănească prea tare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s