Românii, teveul și formatorii de opinii


Ultima campanie electorală (care nu s-a încheiat încă) m-a făcut să închid televizorul aproape de tot. Spun aproape de tot pentru că încă nu l-am aruncat pe fereastră, nu am tăiat cu foarfeca cablul şi nu m-am dezabonat. Cît mai e pînă acolo – nu ştiu – dar nu pare a fi mult.
În acest moment cel mai mult mă dezgustă nivelul la care au decăzut majoritatea „oamenilor de presă”, a „oamenilor de televiziune”. Nu politicienii, care şi-o trag la gioale jalnic, mîrşav, mizer, parşiv şi gregar, de parcă s-ar juca de-a rușii şi nemţii pe maidanele din Primăverii*. NU.
NU. Cel mai tare mă deranjează atitudinea formatorilor de opinie, a starurilor părerologiei, a specialiştilor în opiniologie care, se iau pe ei înşişi drept reper pentru ce gîndeşte populaţia României, şi se dau neobosit şi neostoit ca exemplu.
” – mă, voi de aici din studio, aţi votat vreodată vreunu’ cu Băsescu?”
Cîţiva umeri ridicaţi a nu ştiu ce, cîteva nu-uri înfundate şi priviri rătăcite după beculețul roșu al camerelor în direct. Dacă zice vreuna/vreunu că da, sută-n-mie sare din schemă şi nu mai prinde directu’ şi ecranu’ hăăăt …
” – deci niciunu’ – concluzionează foarte doct şi satisfăcut prezentatoru’. Păi atunci înseamnă că n-o să voteze nimeni cu el … io consider ca noi sîntem o masă clară şi reprezentativă.”
Unanimitatea şi docilitatea înspăimîntătoare a opiniilor din acel studio m-a adus aproape în stadiul de atac de panică. Îmi aminteau de congresele ceauşiste pe care le mai vedeam la teveu în copilărie. Bu-hu-huuu! Oare o să trăim din nou în comunism? Unii pare-se că așa vor …
Drept pentru care am a vă spune două lucruri, domnule prezentator-moderator-formator-de-opinie-şef-de-gaşcă & restul oiţelor docile:

1. Chemaţi-mă şi pe mine la întrunirile voastre. Deşi NU l-am votat pe Băsescu (dar nici pe Iliescu sau alt membru al PSD-ul vreodată) în celelalte 99% din cazuri am alte păreri / opinii. Concluzionînd după modelul vostru de gîndire: „eu sînt centrul Universului, toţi ceilalţi sînt făcuți după chipul şi asemănarea mea” – mai sînt şi alţii ca mine, deci, nu toţi oamenii gîndesc la fel – ceea ce printr-un lanţ de concluzii trase după logica voastră duce la deducţia că pe pămîntul ăsta sînt mai mulți Dumnezei. Pare tare complicat şi parcă fără logică ce spun? Așa sînt şi dezbaterile voastre. …. Și da, o să fiţi mega şocaţi că cineva vă poate contrazice şi are altă părere. Wow! Ce groaznic, nu-i așa?
2. Pentru părerologii şi opiniologii există bloguri. Pe bune, aici chiar poţi spune ce vrei, cine te citeşte bine, cine nu – nu; poţi să fi ce vrei, cum vrei – nu e nimeni obligat să te vadă nici măcar o juma’ de secundă în timp ce zapează înspre alt program – eventual OTV, care oricum vă ia pe toţi, atît de buni cum sînteţi. În cazul ăsta – sinistru şi el – oare chiar sînteţi ceea ce trebuie? Chiar sînteţi buni?

La ora asta îmi păreţi mai vinovaţi de starea absurdă şi deplorabilă în care se scufundă România ca politicienii (tuturor partidelor) care din start trebuie să-şi asume înghiţirea unor cantităţi imense de rahat şi o gîndire cvasi ilogică, contradictorie şi uneori chiar schizofrenică, un comportament de hahaleră şi o personalitate aşişderea. Nașpa de ei – aș renunţa la toţi, la tot sistemul care clar nu merge.
Dar cu voi, părerologii şi opioniologii lu’ pește prăjit, ce ne facem? Gureşelor, stropşiţilor, crispaţilor, închistaţilor, atoate şi atot ştiutori, văzători, auzitori? Ce naiba ne facem cu voi?

–-

* Dacă vreţi să pierdeţi nişte ore din viața voastră aiurea, o dată, cînd n-aveţi altceva mai bun de făcut, analizaţi cîţi dintre politicienii de marcă de azi s-au născut în Primăverii sau Cotroceni (unde de mici se jucau de-a hoţii şi vardiştii antrenîndu-se vajnic pentru luptele televizate de mai târziu) şi cîţi au venit din … afară. De pe mare să zicem :))

Later edit (26 mai 2013)
Citiți din Dilema Veche și:

Opinologi, părerişti, părerologi

un articol scris de Rodica Zafiu care analizează cum și dacă e corect să spunem/scriem: părerolog, opiniolog, etc …

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s