Eroi. O poveste care m-a facut sa plang


N-am mai fost realmente impresionata de prea mult timp. Mi-am pierdut încrederea în oameni şi în şansa de a întâlni persoane excepţionale, care sa ma inspire. Aura de optimism a început sa-mi pălească. In fiecare zi îmi plâng de mila pentru ca m-am născut în România şi de ciuda ca n-am plecat de la 18 ani de aici. In fiecare zi ma gândesc cum sa fac sa fug de realitatea vieţii mele. Văicărelile interioare sau verbalizate nu se mai termina. Ma plâng mereu, nimic nu este bine, totul este potrivnic, ce naspa, ce rău, life sucks, văleu, şi o ţin tot asa. Guvernul e prost, viata e proasta, slujba nu-i ce trebuie, bărbaţii sunt nu ştiu cum … bla, bla, bla.

Ieri am auzit o poveste (am şi văzut înregistrări) care m-a făcut sa plâng.

Povestea începe asa:

Un fiu îşi roagă într-o zi tatăl – care suferă de o boala destul de grava de inima – sa alerge împreună cu el într-o competiţie atletica.  O cursa de vreo 5 kilometri. Tatăl e de acord, aleargă împreună şi ies penultimii. Apoi fiul îşi roagă tatăl sa alerge cu el într-un maraton. De atunci au participat la zeci, poate sute de maratoane. In ultimii ani participa împreună într-o competiţie incredibila (pentru mine ce sa mai zic, eu dacă alerg 1 kilometru, ma prăbuşesc istovita, frântă, terminata), o competiţie numita Ironman. Participanţii înoată vreo 3-4 kilometri, apoi merg cu bicicleta 180, la final aleargă 40 (sper c-am înţeles corect).

Si acum priviţi-i şi ascultaţi-le povestea. Sunt echipa Hoyt:

Daca nu as fi românca, si n-as obţine atât de greu viza pentru America, anul viitor m-as duce sa-i vad terminând maratonul Bostonului. Oricum am sa încerc. Nu am văzut niciodată nimic care sa ma inspire mai mult.

Anunțuri

2 gânduri despre „Eroi. O poveste care m-a facut sa plang

  1. Mda … oameni demni de toata lauda. Câţi dintre noi n-am fi fost complet descurajaţi doar la vederea lui Rick; ce sa mai vorbim sa-l sprijinim, sa-l îngrijim toata viata; în fond sa-i dam o parte din viata noastră.

    Din câte am citit despre ei, Dick – tatăl, nu şi-a plâns niciodată de mila, nu a spus niciodată ca viata pe care o duce împreună cu fiul sau i se pare prea grea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s