concluzii dupa FNT


(am întârziat cu ultimele impresii doar şi doar pentru ca am fost 3 zile la Viena – am plecat luni dimineaţă, imediat după festival)

 

… and the winner is (asta după 6 piese văzute + 1 văzuta anul trecut în FNT şi care era şi anul asta în FNT, nu ştiu de ce) … the winner is …. winner is … is: „România! Te pup” – în regia lui Davis Schwartz, la teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi. In alegerea mea n-am luat în considerare „Lear” în regia lui Andrei Şerban şi „Orfeu şi Euridice” în regia lui Ducu Darie pentru ca am impresia ca au avut premiera înainte de FNT-ul de anul trecut.

Cea mai proasta piesa dintre cele 6+1 mi s-a părut de departe (proasta oricum, în general, în orice condiţii, bleah, bu-hu-hu!!!!): „Cum traversează Barbie criza mondiala” pusa în scena la TN Timişoara. Va recomand sa NU va duceţi s-o vedeţi. In schimb dacă treceţi prin Iaşi … 🙂

Interesant şi Pillowman-ul lui Afrim, un spectacol legat, bine făcut, destul de bine gândit. Un spectacol la care a venit foarte multa lume (inclusiv fără locuri) şi după care am auzit cele mai diverse păreri:

– Excelent, excelent, foarte tare! (mega entuziasta de aproximativ 20 de ani)

– Interesant spectacol, n-am mai văzut … (tot o tânăra, 28 – 30 ani)

– Asa spectacole scremute, născute cu greu, pe cuvânt, nu ştiu la ce folosesc … (doamna peste 55 de ani, posibil din lumea show biz clasica).

Oricum, „Omul perna” merita văzut. Are o tema foarte …. hmm … cum sa-i zic, pe tăiş asa, pe tăişul unui lame de ras … copii torturaţi de părinti care devin la rândul lor nişte monştri plini de sensibilitate; textul mai propune / promovează, cum vreţi, ideea ca poate e mai bine sa mori de copil decât sa trăieşti o viata de suferinţă. Oricum, ceva ce nu te-ai aştepta sa vezi; o lume EMO prin excelenta, un EMO rafinat, intelectual, sensibil. Personajele pot fi considerate „handicapate” de unii, dar tocmai din cauza problemelor grave pe care le pune, merita a fi văzut. Părerea mea: ii lipseşte ceva pentru a fi „mare”. Probabil jocul actoricesc pe măsura şi / sau lipsa lucrului cu actorii. Daca cei doi poliţişti din piesa ar fi fost senzaţionali (n-au fost) atunci ar fi fost un succes total.

Ma așteptam la mai multe de la spectacolul lui Hausvater: „Poveste de iarna” care a demarat în tromba dar n-a marcat mai nimic. Păcat de niște efecte spectaculoase și de imensa scena a TNB.  All in all, spectacolele de la TN Timișoara n-au fost OK anul asta, chiar sub linie as putea spune. Încercări mega îndrăznețe, o lipsa de complexe atât de afișată încât ai crede mai degrabă ca ascunde multe lipsuri, răcnete, încordare și aproape niciun moment autentic teatral.

In loc de cireaşa de pe tort am păstrat „Cântăreaţa cheala” în regia lui Jean Luc Lagarce (jucat de francezi)  şi constatarea mea: francezii îl înţeleg vizibil mai bine, mai corect pe Ionesco. Noi nu ne-am prins încă ce-a vrut sa zică. Va recomand sa vizitaţi minusculul teatru Ionescu din Paris

Theatre de la Huchette

când mai treceţi pe acolo, o sa înţelegeţi ce am vrut sa zic.

Un festival scurt, cu o singura surpriza (câştigătorul meu personal) cu mult avânt avangardist și fără suficient „teatru”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s