Romania! Te pup ……… in FNT


Bravoooo! Bravooo! Bravoo! Jumătate din sala a sărit în picioare în prima milisecunda după încheierea spectacolului aplaudând frenetic. Aplaud și eu cu lacrimi în ochi, mai de la ceapa împrăștiată pe scenă, mai de la emoțiile încă nelămurite, nedeslușite, nedisecate. Bravooo! Actorii ies, intră, ies, reintră … Bravoo! Ţiuielei, fluierături, aplauze, emoție. Bravoo Şumudicăă – cel mai bun motan birmanez actor pe care l-am văzut vreodată – mai apuc să zic înainte ca actorii să intre în culise definitiv.

La „România! Te pup” – în regia lui David Schwartz, producție a Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași, prezent în FNT doar o singură seară – la această piesă am intrat fără aşteptări.  Eram sever dezamăgită și total dezgustată de „Cum traversează Barbie criza mondială”  – regia Alexandra Badea, la Timișoara, văzută cu două seri înainte și în general de piesele văzute în ultima vreme. De cum am păşit în sala Atelier a TNB, colțurile gurii mi s-au lăsat și mai tare în jos.  Dintr-o scurtă privire în jur am înțeles ca va fi din nou vorba de o regie modernă, post-modernă, avangardistă, pana mea – genul fără complexe și în niciun caz clasică. Da, ce să-ți spun! Majoritatea pieselor au regie post-modernă azi – postmodernismul e atât de folosit încât nu mai pare modern deloc.  Iar ne aşteptau actorii pe scenă; iar decorul era sugerat; iar păreau a face parte dintre noi; unii fumau, alţii vorbeau într-un colt. M-am aşezat îmbufnată pe scaun și am încercat să mă înarmez cu multă-multă răbdare.  „Mbuah – cine știe ce crize de isterie artisticoide și cu pretenții de talent oi vedea și în seara asta … mormăiam în barba care-mi creștea de la o secundă la alta!”

Încet-încet sala a început sa chicotească, sa gâlgâie sa freamăte, să participe, să râdă, să vorbească: „Da … nu … iar ne dă cu spray în nas … ce face cu ceapa aia? … hahaha … hihihi … hohoho!”

De pe la mijloc, spectacolul m-a subjugat cu totul. N-am mai gândit, n-am mai apreciat, n-am mai emis judecăți de valoare. Toată energia mi-am folosit-o pentru ceea ce se întâmpla pe scena: pentru că pe scena (în sfârșit!!!) se întâmpla ceva în fiecare colţ!

Un 10 maaare mai ales în contextul reprezentaţiilor mediocre din ultimii ani.  Pentru exemplul dat teatrelor bucureștene. Pentru echipă, regizor, dramaturg. Pentru actorii care au muncit efectiv – iar comparativ cu actorii din București, au muncit enorm. Cred că actorii din Iași reușesc să repete în 2 timpi și nu doar într-unul cum fac mulți din capitală.

Mâine încă doua și gata: „Omul pernă” în regia lui Radu Afrim și „Poveste de iarna” a lui Hausvater.

să vedem … să vedem 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s