Frankfurt am Main 2


Trenul se oprește într-o gara mare și destul de impresionanta. Eu încă stau liniștită pe scaun pentru ca am înțeles de la recepționera ca trebuie sa cobor după 5 stații. Or trenul oprise doar în 3. Cam toata lumea se ridica și se îndreaptă înspre uși. In mintea mea începe sa se insinueze ușor gândul ca probabil nu mai exista o alta oprire.

Tânărul din fata mea răspunde gândurilor nerostite:

„This is the end of the line.”

Se uita o secunda în ochii mei măriți de atâtea senzații și imagini noi sa vadă dacă am prin mesajul apoi se ridica și pleacă. Apuc sa-i mulțumesc pe când se întoarce. Cobor și eu. Inca 5 minute îmi rămâne în minte tonul vocii lui: politicos, lipsit de aroganta sau superioritate. A priceput ca nu stiu unde sunt si a vrut sa ma ajute. Atat. Si-mi amintesc de infatuarea atât de des întâlnită la noi acasă și de bășcălia ce se simte în unii sau alții care te vad dezorientat, nedumerit. Multi romani nu stiu sa dea o mana de ajutor fara sa faca un caz din asta. Fara sa dramatizeze momentul respectiv, sa-l transforme in inspasirea tuturor pacatelor lor.

I gotta change, gotta change, have do something ……

***

… will be continued …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s