taschen, case, design, aici si aiurea


ieri mi-am luat de târgu’ de carte două albume Taschen pe care le-am răsfoit intermitent până azi dimineața, când am plecat la servici’. Poze excepționale cu case din Bruxelles și Provance.  Si am căzutără pe gânduri.

O dată că mi s-a făcut dor de Amsterdam,  pe care nu l-am mai văzut de câțiva ani (deși Bruxelles e alt oraș, abordarea designului interior se face cu același talent). A doua că mi-am adus aminte de descoperirile pe care le-am făcut acolo – în materie de design. Desigur, revelații personale …

Apoi … conștientizarea faptului că întotdeauna am fost obsedată de case.  Chiar de n-am bani să-mi cumpăr aşa ceva, mă plimb cu cea mai mare plăcere prin cartierele frumoase ale Bucureștiului, prin zona Kiseleff, pe străzile cu nume de capitală sau prin altele mai puțin vestite, dar cu farmec neașteptat. Privesc fascinată casele absolut dărăpănate de pe Moșilor vechi și nu pot să mă abțin sa gândesc urât despre cei ce ne păstoresc și au grijă de oraș. Despre edilii-debilii noștri. Dar şi despre noi, în general.

Destul de des am petrecut minute bune închipuindu-mi cum aş aranja eu o casă sau alta, dacă aş avea bani, dacă aş avea cum, dacă aş, dacă aş, dacă, dacă ….

Iar de vreun an și ceva am nimerit un job care se ocupa și el cu asta. Intru frecvent în casele oamenilor, îmi sunt prezentate și le prezint și eu mai departe.

Pana acum n-am văzut nimic realmente special, deosebit. În niciuna din revistele micului nostru trust. În niciuna din casele în care am călcat. Am văzut în alte reviste, una sau două case care mi-au plăcut. Si cam atât.

Cam asta-i realitatea, proporția, nivelul. Concluziile sunt crunte.

Din cele vorbite cu unu’, cu altu’ românii nu-s interesați să-și facă casa un loc primitor, frumos, original, personal. Unii ți-o spun pe șleau: „nu înțeleg de ce să investesc atâta în mobila. Ce? Asta mai ieftina nu-i tot la fel, nu face tot aia?”. Ba face tot aia, și oricum frumosul și esteticul nu depind exclusiv de cantitatea de bani investită. O apreciere făcută doar din unghiul ăsta, va fi total eronată. Dar mintea needucată, ne-antrenată nu poate înțelege rostul unei abordări stilistice și funcționale complexe.  Ea (mintea) face alegeri la nivelul ei, dacă n-a văzut niciunde în jur altceva, nu-și poate închipui ceva ce nu există (pentru ea).

Altii, pur și simplu refuză ăa înțeleagă, să accepte, măcar să tolereze un design original, o abordare elevată. „Ce-i prostia aia? Mobilă de morți! (apropo de mobila veche, chiar și cea recondiționată, apropo de tablouri, statuete, obiecte de decor mai vechi de 20-30 de ani).  Să vezi ce parchet (me)laminat mi-am luat iooo! E alb cu negru, aşa. Şi-o să-mi iau mobilă din aia, wenge, îmi fac și un perete portocaliu, ca să personalizez locu’, știi.” – Mintea și alegerile ei se întind până unde pot cuprinde; din nou, dacă acasă au trăit cu masa în mijlocul livingului de la bloc, acum care poate fi alegerea top? Un living gol, aproape fără mobilă și decorațiuni.

Asta e părerea generală despre amenajarea unui cămin. Cam pe aici e nivelul. Un cămin bine amenajat, practic dar și personalizat și frumos va da vieții o altă calitate. Majoritatea sunt chiar speriați de această posibilitate. N-o înțeleg. E ceva de fitze, cum să traiască ei aşa?

Si pana la urma, la ce sa te inspire blocurile gri, si cartierele paraginite de case …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s