Cornel si, cateodata Maria


Cornel s-a mutat în București pe la vreo 25 de ani. Nu terminase liceul dar „știa pe calculator” – zicea el, deoarece, tatăl lui, apucase ceva contracte de munca pe-afara pe vremea comuniștilor și ii adusese un PC sa se învețe de mic. Asa ca, probabil a fost primul de pe strada lui care văzuse vreodată asa ceva. Asta ii dădea un avantaj nesperat în fata celorlalți care se ținuseră totuși de scoală. Unul dintre ei avea sa se angajeze agent de vânzări la o firma noua, mare, sa dea și la o facultate și apoi sa fie trimis la București. Cu vecinul acesta care fusese pe la școală a venit și Cornel în București.

*

O vreme nu a depășit granitele străzii lui. Poate se simțea ca un copil în noul oraș. Poate nu era curios. Poate ii era frica c-o sa se piardă. Dar oricum, nu îndrăznea sa se îndepărteze prea mult de casa. „Acasă” pentru el însemna de când era în București o cămăruța rămasă libera în sediul firmei pentru care lucra. Era bine asa, nu trebuia sa plătească chirie, nici întreținere. La prima vedere nu dădeai doi bani pe el, era firav, palid și cam bolnăvicios. Avea sau i se părea ca are tot felul de boli. Te făcea sa te întrebi dacă nu cumva e și virgin pentru ca nu-l prea vedeai în compania femeilor. Nu părea sa aibe nimic viril in el. Vorbea molcom si cam prost, atintindu-te cu ochii lui aposi, albastri.

*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s