In drum spre casa


mai sar un caca de catel (si mie chiar imi plac cateii, dar nu pot sa nu observ), imi feresc balerinii de o frantura in asfalt, ocolesc o chestie informa si de o culoare nedefinita, fac slalom printre niste mucuri de tigari, fandez gratios pe langa un colt de teava – cam ca aia care s-a infipt in radiatoru’ masinii mele, de merg io acuma pe jos – si ajung ceva mai la umbra. In curand voi ajunge la intersectie, acolo unde azi nu mai scria mare pe cubul acela cu rama de metal si pereti de panza: „Puiu, iarta-ma!”. Fiind amplasat chiar la langa tribunalu’ Bucuresti, in fiecare dimineata m-am intrebat cat de tare sa se fi suparat Puiu, si mai ales de care Puiu vorbim. Oare de  faimosu’, de are terenuri multe si bani si mai multi? Ala de ne-a disperat vreun an cu pasaju’ de la Ikea? De-l bagara putin pe la parnaie? Si cine isi cerea iertare, atat de expresiv si public?  Acu’, ca l-o fi iertat Puiu sau nu, de azi dimineata, cubul nu mai avea fete, ci doar rama. Asa ca trag concluzia ca l-o fi iertat.  Sau … Tot cugetand la ale mele, si ale lu’  Puiu, ajung la un fel de scari naruite ce duc niciunde. Pe un tapsan unde a dat iarba. Niste masini sunt parcate acolo, nu stiu cum le-au urcat. O fi vreo intrare pe undeva. Iar niste caca de catei. Tapsanu’ e  mare de acum si plin de buruieni. Plin, dar plin de mucuri de tigari. Soarele imi bate taman in cap, dar nah, uite cate lucruri noi am vazut. Mai am putin si ajung la cealalta intersectie si de acolo nu mai am mult pana la tramvai. M-as opri intr-un magazin, doua, dar nu vad nimic interesant. Chestii de duzina, ieftineala, lucruri proaste. Nu mai sunt fan chilipiruri. Bucurestiu’ e singura capitala unde vezi prin centru jerpelituri din astea. Nu inteleg de ce. Cat mai fumeaza lumea asta!  Mi-e sete, dar nu vad de unde mi-as putea cumpara apa. Si nici prin jurul statiei nu tin minte sa fi vazut. Aaa, ba da, la ciudatu’ ala care a inceput zilele trecute sa-mi explice (cand i-am cerut o apa plata la juma’te) cum unu’ a venit si i-a zis ca el si-o trage cu negrii. De fapt a afirmat ca le-o suge. Daca erau albi, care era diferenta? Parea foarte afectat si dornic sa-mi impartaseasca durerea lui. Eu nu eram la fel de dornica, ba chiar nu stiam cum s-o zbughesc mai repede de acolo. Deci, va trebui sa am rabdare pana acasa. Nu stiu de ce, in drumul meu am numarat 5 pasarele moarte. Storcite de-a dreptul si pe cale de-a intra in caldaram. Ce s-o fi intamplat? O fi fost anu’ asta supraproductie si aia mai grasi i-au dat jos din cuib pe aia mai slabi? Si o data ajunsi pe asfalt, pasaroii s-au sinucis in grup? Bineinteles langa 3 mucuri de tigari, acum aproape cat ei de mari? Alta enigma nedezlegata … De la biserica din rond se aude in fiecare seara un „Aliluia …”. Cateva femei cu batic isi fac de lucru pe acolo pe unde se aprind lumanarile separat: pentru vii si pentru morti. Ei hai, ca poate maine intru si io, sa vad ce mai face Dumnezeu. Si sa ma mai vada si el pe mine. Uite-l pe 21. Pai pa, ca ma grabesc sa-l prind, nu mai am chef sa stau s-astept altu’ ……………

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s