Mangalia


Azi noapte, trecând prin Mangalia, spuneam cu voce tare o jumătate de gând. Anume că, au ajuns să-mi placă mai mult orășelele astea mai nealterate de avântul capitalist al ultimilor 20 de ani în detrimentul orașelor pline de construcții moderne. Am ajuns să apreciez întrucâtva aerul comunist,  sec și muncitoresc … Sigur nu m-aş muta în Pipera, spre exemplu, preferând  o atmosferă de mic oraș de provincie. Şi asta … din punct de vedere arhitectural. Ca și calitate a vieții. A oamenilor. Prefer aerul vetust al blocurilor cu 4 etaje, vilelor construite buză-n-buză, cartierelor rezidențiale noi sau al blocurilor turn din capitală.

Apropo, parcă ne era frică de cutremur, pe aici prin București. Cine o să se mute la etajul 25 prin blocurile alea construite cine știe cum?

A doua jumătate de gând, cea nemărturisită, era legată de progres şi / sau îmbătrânire. Presupun că orice schimbare majoră a fost întâmpinată mereu de oameni cu rezistenţă, nu? Fac parte oare deja, dintr-o altă generatie şi de asta resping vehement cam toate proiectele rezidenţiale moderne? Mie mi se pare că s-a construit schizofrenic şi că nici un om normal n-o să se simtă în largul lui într-o casă din balconul căreia poate da mâna cu vecinul din curtea cealaltă. Şi e plin de construcţii din astea, la munte, în Mamaia, în Bucuresti …… Dar cine stie, poate doar am îmbătrânit şi mi-e frică de nou ……

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s