Entry for April 27, 2009 Fericire resemnata


Ma bucur de o vreme incoace de o fericire resemnata. Mi-am dat seama de asta la vernisajul de fotografie al lui Harris Wallmen „Ultimul sas”. Sunt si eu la fel, ca ultimul lui sas, Helmuth, care-si traieste ultima parte din viata, intr-un sat parasit din Transilvania. El e ultimul, singurul, unicul locuitor al satului sau. E cel din urma, e ultimul strop, e ultimul gand, ultima pulsatie. Dupa el nu mai e nimic. Si el nu mai e mult. Toate ruinele sunt ale lui, el locuieste in toate. Dupa privirea surprinsa in fotografii, e oarecum euforic si ambetat, nu e nefericit ci poate resemnat. Euforic, ambetat si resemnat. Si ne-nefericit. Logic, inversul lui nefericit ar trebui sa fie fericit. Si totusi vremurile moderne ne-au adus un nou soi de stare sufleteasca: un fel de fericire resemnata. O ne-nefericire.

Ma bantuie lipsa nefericirii si prezenta ne-nefericirii. Ce vremuri complicate ……

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s