Tratat de sensibilitate, vol.3


Sunt sensibila, dar insist, chiar insist sa mă tratez

Mi se întâmpla rar sa-mi placa realmente cineva din prima. Foarte rar. Sa-mi placa-placa, ştiţi voi. Sa fie clic şi declic. Sa plec de la întâlnire înviorată, sperând şi crezând c-am sa-l revăd curând. Sa încep sa visez brusc o mie de chestii paradisiace, sa-l urc pe piedestal şi sa-i fac statuie. Sa-mi bată inima, tagadim-tagadam.

De aia, când sentimentele mele în cazul cu pricina nu-s împărtăşite, persoana nu-i de fapt disponibila sau aflu curând ca m-am înşelat, deziluzia capătă proporţii … cu caracter exponenţial.

Atunci se deschide cerul si-mi cade-n cap. O data cu el, certitudinea ca viaţa-i scurta şi iubirea şi mai putina. Ca timpul ce ni-i dat pe pământ e de fapt searbăd şi n-are nimic extraordinar. Nu se întâmpla mai nimic din ce-ai visat în copilărie şi adolescenta. Cam aceeaşi rutina, după care inevitabil mori. Ca momentele autentice de magie sunt mai rare ca stropii de ploaie în desert. Ca trebuie sa se întâmple nu ştiu câte minuni ca sa ajungi sa iubeşti şi sa fii iubit cu adevărat. Minunea sa fiţi în acelaşi loc şi în acelaşi timp; sa va şi întâlniţi; sa fiţi ambii disponibili şi deschişi şi sa tânjiţi în aceeaşi măsură după dragoste; sa fiţi conştienţi ce vi se întâmpla şi sa fiţi capabili s-o duceţi mai departe … când chiar ţi se întâmpla toate astea, eşti un binecuvântat …

Câte minuni trebuie sa ceri de la Dumnezeu ca sa simţi ca iubeşti?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s