Entry for October 17, 2007


„te invit la Paris” – imi scrie unu’ pe un forum …
„daa?” – intreb eu clipind din gene a neincredere ( de cand cu emoticons avem si expresii faciale, tii!!! )”
„accepti?”
„asa pe neve? nunta pe neve?”
„de ce nu? ai un prieten?”
„nu”
„atunci ce ne sta impotriva? din punctul meu de vedere nu vad de ce n-am face-o …”
„crezi? nici macar nu ne cunoastem”
„cine zice ca nu ne cunoastem?”
„eu”
„eu zic ca ne cunoastem sau ca avem timp suficient sa ne cunoastem”
„adica asa … avem timp sa ne cunoastem in aeroport, in avion … „
„da. mie mi-ar placea sa cunosc pe cineva intr-un aeroport, intr-un avion”
” si mie. dar sa fie ceva spontan, nepremeditat … „
„si ce sa facem noi ca sa mai fim spontani acum?”

… nu stiu cum mai poti fi spontan daca iti pui intrebarea cum sa fii spontan. Spontana o fi fost intrebarea lui … sau nu?

Uite asa am ratat eu o excursie la paris …. :))))

Multe mai vrem si noi, femeile :)). Sa fie omu’ si spontan si nepremeditat, da’ sa se gandeasca dinainte ce face, de doua ori daca se poate, sa vina cu solutii, sa fie matur dar si copilaros cand trebuie, cu cei 7 ani de acasa dar iesit din fustele mamei. Si ocupat si devreme acasa. Si implicat in viata ta si intelegator cu tine …

Cine ne poate multumi?
Dar pe ei cine ii poate multumi?

„oare poti avea totul in viata?” – se intreba un altul pe acelasi forum. Sau MA intreba. Are 24 de ani, este ofiter naval, insurat, tatal unui baietel.
„si n-ai iesit la agatat pe aici, e doar o gluma, impresia mea gresita, nu-i asa?” – il intreb eu
„nu … dar un flirt acolo, nu strica’
„nu?”
„nu.”
„inseamna ca nu te-ar deranja daca sotia ta ar avea si ea un flirt, o aventura …?”
„n-am spus aventura”
„ok, un flirt nevinovat atunci :)”
„uf! ce intrebari incomode pui”
„nu m-am gandit ca sunt incomode”
„atunci sa incerc sa-ti raspund: sigur ca ar deranja. cum ar deranja-o si pe ea daca ar afla ca eu am un flirt, o aventura. sa nu-ti faci o parere gresita despre mine. tin foarte mult la ideea de familie, insa ma intreb daca poti ramane cu acelasi partener timp de 20-30 ani. oare suntem, putem fi atat de corecti, fara pata, fara pacat?”
„nimeni nu e perfect, fara pacat, dar cel putin trebuie sa incercam sa fim”
„sunt mandru de ce am facut pana acum din nimic. am o famile, un copil, o slujba buna”
„mai trebuie doar sa nu strici ce-ai realizat”
„n-am sa stric”
„promiti?”
„promit”
„tin foarte mult la familia mea, sufar cand sunt departe de ei, dar n-am ce face, asta-i viata”
„ok”
„cand vrei ceva din tot sufletul, tot universul se invarte sa te ajute”
„:)”
„dar oare poti avea totul? azi m-am uitat la poza ta si m-am gandit: imi place, de ce nu? esti o femeie open minded, interesanta, o provocare pentru cine stie sa vada asta, o ispita …”
„doar ca eu nu-mi doresc sa fiu o ispita pentru tine, au contraire”
„imi placi dar nu stiu cum sa-ti spun asta decat direct”
………

NO COMMENT.
……..

Ce sa mai comentezi? Ca traim in epoca tentatiilor de orice chip? Ca pe zi ce trece suntem tot mai slabi, mai ingaduitori cu noi si mai putin ingaduitori cu altii? L-am condamnat pe tanarul de mai sus in gandurile mele pentru tentativele lui de „flirt”. Pe de alta parte, atat de tanar fiind poti intelege pe undeva … curiozitatea. Dar … gandul se intoarce din nou si-ti spune ca ai vazut si altii, la 40 si ceva de ani, facand la fel. Ca si tu ai fost in preajma tentatiilor si ispitelor la randul tau. Apoi mi-am pus aceeasi problema pe care mi-o pun de mult, in rezolvarea careia am esuat pana acum: ce faci cand partenerul tau de viata isi cauta „supape” in alte parte? Cand dovedeste ca este „slab” in aceasta privinta. Cand iti spune ca tine la ideea de familie, cu inflacarare si entuziasm si apoi descoperi la el o hiba de genul asta? Cand iti spune ca relatia n-are nicio problema, ca el se simte bine asa, de exemplu? Ca ce mare lucru a facut daca s-a intalnit cu o fata? Cum rezolvi problema asta? Pana acum eu n-am „rezolvat-o” in niciun fel. Pur si simplu acele relatii s-au terminat, intr-un fel sau altul. N-am cautat sa fiu prea intelegatoare. Am lasat ceva loc de explicatii, dar daca nu le-am primit pe cele pe care doream sa le aud simtind in acelasi timp ca sunt adevarate, am lasat-o pur si simplu balta. Si chiar daca am primit explicatii tot acolo s-a ajuns … de n-am spus pe loc: „the end”, „that’s it”, sau „adieu”, mi-am inchis inima ca pe un robinet si s-a inteles de la sine. Alta data am spus „good night and good bye si noroc bun in viata”. Unii mi-au reprosat ca n-am „luptat” si ca „n-am fost suficient de competitiva”. Altii ca „mi-am bagat picioarele in relatie”.

Corect si adevarat. N-am luptat niciodata pentru inima vreunui barbat intr-o astfel de situatie. Am preferat s-o las balta. Oare sa nu-l fi iubit/dorit pe niciunul suficient de mult ca s-o fac?

Si … in cazul in care mi-as dori vreodata sa lupt, sa fiu „competitiva” – termenul asta ma amuza la culme ( si face parte bineinteles dintr-o lunga critica inchinata mie de unul din „ecsi”), parca am fi la o cursa de cai sau de masini sport de ultima generatie – care ar fi solutiile, caile, armele? Cum e aia sa fii „competitiva”? Cum ar putea sa fie competitiva sotia acestui baiat, proaspata mamica, probabil fericita si foarte ocupata cu noile ei responsabilitati, cum ar putea sa lupte cu femeile libere, mature si incitante, ispitele pe care le intalneste sotul ei te miri unde? Se gandeste ea ca i se poate intampla asa ceva, TOCMAI acum? O fi si ea vreo copila acolo …

In fine … pe internet lumea este mult mai curajoasa decat in realitate. Daca iesi cu fetele intr-un bar, intr-un club, la teatru, unde vreti, la terasa din colt la o limonada, nu sunt multi cei care ar intra in vorba cu tine. Si poate sunt pe acolo unii interesanti. Cu care ai incepe macar o conversatie. Ai bea o cafea pana sa pleci la Paris. Ei se uita la tine, te uiti si tu la ei … te uiti din nou, se mai uita si prietenele tale … si nu se intampla nimic. N-au curaj … si nici chef. Probabil sunt suficiente cele „competitive” pe piata si nu e nevoie de mai mult :))).

Mai sunt unii cu care apuci sa vorbesti si sa-i intrebi ce e cu barbatii astia de nu intra in vorba cu fetele. Unii iti spun scurt: „da’ mai intrati si voi, ce tot asteptati tot timpul sa va intrebe cineva de sanatate!”. Altii, mai rabdatori iti explica ca de atatea ori li s-a intors spatele si li s-a raspuns tamp si in doi peri incat s-au saturat. TOTI au senzatia ca pot cantari o femeie corect din priviri si ca stiu cine „merge” si cine nu. Chiar si cei care ulterior spun ca fetele le raspund urat.

Asa ca ne-am facut toti curaj si ne-am dat intalnire pe net. Aici nu ne cunoaste nimeni sau aproape nimeni si ni se pare ca nimic nu poate avea nicio consecinta nasoala. N-ai chef sa mai vorbesti cu un user il ignori sau il blochezi daca ai posibilitatea asta.

Pana la urma nici aici nu se intampla nimic. Pentru ca si afara pe terasa si aici pe net, am pierdut cu totii din vedere esentialul.

Anunțuri

2 gânduri despre „Entry for October 17, 2007

  1. Observ ca nu prea comenteaza nimeni la ceea ce postezi tu aici, mi-am permis sa o fac si asta pentru ca ai reusit prin acest post sa-mi pui ordine in ideile care ma framanta pe mine, la mine intamplandu-se intr-un mod dezordonat.

  2. Inca un comment, asa, pentru ca asta e subiect de „discutie”. Si tocmai din partea mea…hehe. Sti ca sunt un „vanator” innascut, la mine ocaziile de flirt nu se limiteaza la net, sunt mereu in actiune. Iubesc flirtul si cred ca nimanui nu i-a facut rau. Aaaa, nu sti sa stabilesti limitele, nu sti sa le pastrezi? Treaba ta…e un joc periculos, mai ales in cazul nostru, al barbatilor casatoriti. E un „bondy-jumping” in gravitatia casatoriei, tre sa sti sa te ancorezi bine! Cui strica? Cunosc multe femei maritate, carora exact asta le lipseste, nu actiunea, nu atingeri, mangaieri, sarut – ci acele vorbe pe care, de ceva vreme, nu le mai aude acasa. Te astepti sa intre in vorba cu tine pe terasa, in parc…anywhere, acel necunoscut simpatic? Ar tebui sa te gandesti mai bine. Necunoscutii care incearca sa intre in vorba cu tine nu sunt genul tau, chiar ii ignori total, iar cei care ar fi nu fac de-astea. Poate cauta o alta cale, un alt mediu, o punte de legatura undeva…si atunci nu-ti mai par spontani. Scopul e cel ce conteaza, mijloacele sunt mai pasnice la ei. NU toti ne-am nascut Doni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s